O decizie înțeleaptă

În urmă cu doi ani, prin iulie, am fost nevoit să merg cu familia la Bacău. Andrei, băiatul nostru de 6-7 ani atunci, participa la un concurs de șah și am dorit să-l însoțim, pentru că am considerat că este cam mic pentru a-l lăsa să meargă cu colegii lui mai mari. Am ales să stăm la un hotel de 3 sau 4 stele (nu rețin exact) din centrul orașului. Am rezervat din timp, prin telefon, la recepția hotelului, aflat chiar în centrul orașului, aproape de principalele centre de interes, dar și de locul unde se desfășura Campionatul Național de Șah pentru „pitici”.

Am ajuns la Bacău pe la ora 14:00, după o călătorie obositoare de la Constanța, hotel_bacaucam 9 ore de mers, cu tot cu o pauză pe la Focșani. Când am ajuns la hotel, ne-a luat cam zece minute ca să găsim un loc de parcare. În cele din urmă, Irina, nevastă-mea, s-a dat jos întâi din mașină, împreună cu Andrei, iar eu am lăsat mașina într-un loc strâmt între un copac și mașina directorului hotelului.

Am luat bagajele si ne-am “înființat” cu buletinele la recepția hotelului. Am stat acolo un minut, chiar două, să vină cineva. Nu era nimeni. La 3 metri de noi, o doamnă dădea cu aspiratorul, care mai mult împrăștia praful peste mobilierul de dinainte de Revoluţie. După o lungă aşteptare, văzând că stăm ca fraierii, în faţa recepţiei, cu trei genţi grele după noi, doamna s-a gândit să oprească aspiratorul şi a început să strige:

– Claudia, ai clienţi!

Claudia a apărut din restaurantul de la parterul hotelului, de unde venea un miros greu de mâncare grasă. Era o domnişoară de maxim 25 ani, cu tocuri şi fustiţă scurtă, cu un zămbet fals şi cu ultima bucăţică de mâncare în gură:

– Bună ziua, bine aţi venit, pe cine căutaţi?

– Pe dumneavoastră, i-am răspuns sec, dar ea a crezut că glumesc şi, cu zâmbetul pe buze şi trăgând cu ochiul către nevastă-mea, mi-a replicat:

– Dar dumneaei ştie?!

Cum eram prea obosit, nu aveam chef de glume şi am făcut-o repede pe domnişoara recepţionistă să înţeleagă că rezervasem o cameră pentru două persoane la renumitul hotel din localitate, pentru că nu ne permiteam să plătim un apartament în acel hotel.

Claudia căută numele meu, într-un caiet umplut cu notaţii cu pixul şi, după un minut, îmi spuse:

– Dar nu vă găsesc în registru…

– Dar am sunat şi am rezervat o cameră dublă de vineri până luni la dumneavoastră, i-am replicat.

– Probabil v-a notat colega mea, dar eu nu găsesc, aşa că vă ajut eu. Aşadar doriţi o cameră triplă sau un apartament, a continua Claudia, pe un ton serios.

– Nu domnişoară, a sărit Irina. Am văzut pe site-ul hotelului dumneavoastră că orice copil sub 7 ani este cazat gratuit şi poate primi un pat suplimentar într-o cameră dublă.

– Site-ul nu este actualizat, a replicat recepţionista, după care ne-a propus să luăm camera 204, de la etajul 2 şi că va aduce un pat pliant pentru băiat, dar va trebui să plătim în plus un sfert din preţul camerei, care era exact 240 lei. Aşadar, ne-a costat 300 lei pe noapte înmulţit cu trei nopţi egal 900 lei, cu mic dejun inclus.

Am luat cheile, ne-am instalat, iar peste 15 minute am primit vizita unui domn care ne-a adus un pat pliant şi lenjerie pentru Andrei. Camera avea în jur de 15 metri pătraţi, un pat dublu, adică matrimonial, o măsuţă cu două scaune, un şifonier şi un loc de pus valizele, o masă cu un TV, un tablou, un minibar, plin cu sticluţe de băuturi alcoolice şi răcoritoare, cu ciocolată şi cu alune. Pe măsuţă era un pliant cu hotelul şi un tabel cu preţurile produselor din minibar. La baie o cabină de duş, chiuvetă, WC şi o priză, unde probabil îţi puteai pune uscătorul de păr, dacă îl aveai. Prosoape pentru toată lumea, lenjeria curată şi mochetă pe jos. O oglindă crea iluzia că spaţiul era mai mare. Un balcon mic, în care am ieşit să admir priveliştea, dar, din păcate, geamul era orientat spre blocul de vizavi, unde era o ghenă de gunoi şi de unde venea un miros nu prea plăcut.

Citește și  Cetatea Alba Iulia inundată de vibrațiile muzicii de calitate

După jumătate de oră am ieşit în oraş, în recunoaştere şi am reuşit să găsim locul unde Andrei urma ca duminică dimineaţa să concureze într-un concurs naţional important.

Plecasem de vineri de acasă, pentru a avea timp să vedem vineri seara Bacăul, ceea ce am şi făcut, iar sâmbătă să încercăm să repetăm împreună câteva deschideri şi finaluri importante, pentru că şi eu am fost cândva pasionat de şah. Irina a petrecut sâmbăta la o fostă prietenă de facultate, care locuia undeva pe lângă binecunoscutul Parc al Trandafirilor. Da, Parcul Trandafirilor e aproape de Catedrală şi de Parcul Catedralei, iar tot acolo se află şi Statuia lui Ştefan cel Mare, Biserica “Sfântul Nicolae”, iar Teatrul Bacovia, Ateneul şi clădirea Prefecturii sunt prin apropiere; practic acolo e centrul Bacăului, pe care l-am revăzut cu plăcere şi am remarcat toate schimbările faţă de perioada când eram eu “terist”, în armată la Bacău.

Vineri spre sâmbătă am dormit foarte bine, iar sâmbătă dimineaţă am luat micul dejun la restaurantul hotelului. Eu nu am mai prins cafea, aşa că m-am mulţumit cu un ceai negru. În acea perioadă în hotel erau cazaţi mai mulţi participanţi la o nuntă.

De fapt, am înţeles acest lucru abia sâmbătă seara, când încercând să adormim, am realizat cât de fals cântă orchestra aleasă de miri. Pe la ora 12 noaptea se furase mireasa şi “hoţii” o aduseseră pe holul chiar de la etajul nostru, iar liftul se mişca în sus şi în jos. Apoi, pe la ora 13:00 probabil că mirele o răscumpărase şi începuse o mare horă moldovenească, din care Andrei, care nu putea închide un ochi, îmi cânta „Trandafir de la Bacău / Tare-aş vrea să dorm şi eu”.

Pe la două – trei noaptea, mai mulţi nuntaşi care se îmbătaseră începuseră să se jure pe mama lor că una, că alta, cu gura mare şi cu sticla de tărie cu ei. Unul povestea de pe vremea când lucra la C.A.P., altul de cum a fost la cutremurul din 1977, iar solistul ajunse la melodia aia cu puşca şi cureaua lată şi îmi amintea şi mie de ce linişte era odată…

În fine, a doua zi, duminică, Andrei a pierdut meciul său atât de important, iar eu am dormit toată ziua, Irina a dormit pe ea la shopping, unde o invitase prietena şi buna ei colegă de facultate.

Duminică seara am dormit, deşi reţin că era şi atunci o revedere de 40, ani de la terminarea unui liceu, dar se pare că participanţii erau obosiţi ca să stea prea mult după ora 23.

Luni dimineaţa, după ce am achitat cei 900 lei, am plecat spre Constanţa şi am ajuns în paturile noastre cu bucurie şi am realizat cât de bine este ACASĂ.

Peste doar câteva luni a apărut şi Adela în viaţa noastră. Bebeluşa noastră de 2 ani a învăţat să doarmă singură în pătuţul ei de bebe, avându-i aproape pe Mickey, Donald şi alte personaje dragi din desenele animate. Lui Andrei, care acum are 9 ani, i-a surâs din nou şansa să participe în finală, care, din nou, se desfăşoară la Bacău.

Citește și  Pornim către... un nou an şcolar

Amintindu-ne de întâmplările de acum doi ani, am discutat cu Irina şi am ales, de pe Booking.com, o cu totul altă locaţie pentru cele câteva zile şi nopţi ce urma să le petrecem în urbea din centrul Moldovei.

apartament_bacau1

Aşa am găsit Apartamentul EduSoft, unde ne-am simţit ca acasă. Nu vă pot descrie cât de bine am dormit în cele 3 nopţi, Andrei a avut patul lui, iar Adela un pătuţ de bebeluş, iar deasupra sa peretele era pictat cu personajele sale preferate.

Irina nu s-a mai certat cu Andrei de la telecomandă, pentru că fiecare avea televizorul lui în cameră. Eu am găsit în hol un laptop, cu conexiune permanentă la Internet, dar era şi conexiune Wi-Fi.

Fiind iulie, am folosit şi aerul condiţionat, dar pentru cei care se tem să nu răcească, există şi un ventilator peformant. Pe terasă am găsit o măsuţă cu scăunele unde ne-am băut în tihnă cafeaua, găsită în dulapurile din bucătărie şi preparată la filtrul de pe masa de acolo. Am găsit şi câteva vase, ulei, sare, miere şi altele, aşa că am gătit ceva noi, pentru că aveam propriul aragaz. În frigider am găsit apă gratuită, iar pe măsuţa din living ne îmbia o sticlă de vin, două pahare cu picior, mere şi nişte prăjiturele.

apartament_bacau2

Adela s-a putut juca cu jucăriile de la măsuţa de joc pentru copii, iar, în timp ce Irina şi-a pus un film relaxant la DVD player, eu şi Andrei am jucat trei partide de şah, folosind chiar jocul din doare. Apoi am făcut împreună un puzzle, erau destule prin bibliotecă. O hartă cu principalele obiective turistice din Bacău, aflată în hol, ne-a fost de mare ajutor ca să nu evităm, ca data trecută, să trecem pe la Observatorul Astronomic, pe la Vivariu şi pe la Muzeul de Ştiinţele Naturii, care erau foarte aproape de noi.

În baie am găsit, pe lângă prosoape, şi şampon, gel de duş şi un săpun de calitate. Irina a putut să pună la spălat, în maşina automată de spălat rufe din baie, câteva din hăinuţele Adelei, care, deşi a folosit babeţica (găsită în bucătărie), s-a murdărit pe bluziţă.

Mi-a plăcut că în balcon erau flori şi o semicursieră rusească, pe care am luat-o, pentru a explora oraşul şi a face şi mişcare, în acelaşi timp.

apartament_bacau3

Mi-a plăcut faptul că nu eram condiţionaţi de micul dejun şi nici nu aveam stres că ar putea veni menajera în orice clipă când suntem plecaţi şi ar putea să ne ia ceva. În plus, clienţii mai “sofisticaţi” pot folosi şi seiful, unde îşi pot pune banii, bijuteriile sau… pistolul.

În faţa blocului unde se află apartamentul EduSoft am putut parca în siguranţă şi fără plată maşina, iar vecinii erau bătrâni sau tineri liniştiţi. Ferestrele erau prevăzute cu plase de ţânţari, iar în living era suficient spaţiu să te plimbi cu maşinuţa electrică de copii mici, de care Adela s-a îndrăgostit. Şi cel mai importante lucru este că am dormit excelent, iar totul ne a costat doar 80 lei pe noapte pentru a ne simţi ca ACASĂ LA BACĂU, într-o zonă liniştită la cinci minute de centru.

Vă recomand şi vouă din suflet, Apartment EduSoft:

Website: http://www.edusoft.ro/accomodation-in-apartment/

Booking.comhttp://www.booking.com/hotel/ro/apartment-edusoft.ro.html

Facebook: https://www.facebook.com/bookingbacau

Adrian Toma