Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni – un veac de artă

20151101_123635Intrasem într-un oraș românesc, unul din nord, unul unde cultura stă pe buzele citadinilor. Aici, arta se destramă spre a se transpune pretutindeni în forme edenice, muzele dansează pe ritmuri de contemporaneitate, iar artiștii pictează pe suflete – cu suflet, în aer – din neant; Artiștii se dedau formelor bronzate sub foc, alintate sub degete talentate iubitoare de lut, ceramică, ghips. În orașul Fălticeni toate astea s-au dosit sub un acoperiș pe al cărui frontispiciu scrie cu litere veșnice: Muzeul de Artă „Ion Irimescu”.

Să pătrunzi și să treci dincolo de ușile instituției e o invitație acceptată la un cenaclu. Totul vorbește, căci fiecărui moment îi revine, indubitabil, un monument ridicat cu pasiune de o pereche de brațe și o minte de o creativitate siderală. Cel care a fost o viață angajatul vocii sale interioare, Ion Irimescu, sculptor excepțional, și-a adus cei peste 300 de prieteni sub același cer, cărora le-a dat viață din însăși viața sa. Pentru că s-a dedicat lor, devenind un muzeu chiar personalitatea artistului.

 20151101_124102

Scara ce te întâmpină la imediata intrare, tinde să-ți plimbe, mai întâi ochiul, apoi mintea, apoi ființa-ți toată prin întreaga creație a maestrului. O dată urcată, sălile populate de statui vii prin anume culoare, expresie, dăinuire, se învecinează una cu alta, bulversând trecutul, fascinând prezentul, inspirând și asigurând viitorul cultural al orașului.

Trăind 102 ani, Ion Irimescu și-a dedicat viața de artist unor teme ample, universale, împărțite în două tipuri de lucrări: sculptură și grafică. Maternitatea – cea mai abordată, este reprezentată prin prisma unor capodopere care ating coardele sufletelor vizitatorilor mai întâi prin formele mâinilor mamei și pruncului ei, transmițând sentimentul apropierii și a dragostei euharistice, a apropierii, ținându-și copilașul cât mai aproape de corp.

Citește și  Palatul Cuza din Ruginoasa

Pentru a reda aceste afecte, autorul va folosi materiale ca: ghips colorat, marmură albă și neagră, plastilină, bronz, plasticitatea persistând în fiecare părticică.


20151101_123801

Muzica- o abordare aparte. Ea a dat naștere unor sculpturi de epocă, în surditatea vremurilor, doar muzica fiind cea care strigă prin redarea instrumentelor: liră, cobză, nai, flaut, chitară, lăută. Ca teme secundare, Munca – una dintre ele – este reprezentată prin intermediul unor lucrări impozante, cum ar fi „Povara”. De asemenea, tema războiului, tema religioasă și a țăranului român.

Un capitol deosebit din viața profesioanlă a artistului îl constituie Portretul, precum și personajele mitologice.

Îndrăgostit peste urechi de călătorii, maestrul  a investit suflet și bani în realizarea unor tablouri grafice, înrămând destinațiile vizitate de-a lungul vieții sale.

Pentru activitatea sa impresionantă, pentru devotamentul și fidelitatea sa pentru artă, Ion Irimescu a fost premiat de patru președinți: Regele Mihai I, Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu și Emil Constantinescu, ale cărui diplome stau sub sticlă chiar la intrarea în muzeu.

Maria Dicusar