Moment

Să ne luăm de mână târziu după doisprezece,

Să ne luăm doar noi cei ultimii îmbrăţişaţi,

Dintre litere ce se opresc uşor a trece,

Spre a lăsa ochii în şoapte ascultaţi.

Dincolo de sticla gravată-n scurte întrebări,

Să înviem în puncte şi steluţe gânduri moi,

Dincolo de răspunsuri pictate-n sărutări,

În portative cântate-n gene şi vise-n doi.

Din funinginea timpului demult ars la trecut,

În prezentul pământului ce acum îl călcăm,

Închide ochii şi-ascultă cuvintele ce-am petrecut,

În ale noastre inimi când împreună ne jucăm.

Şi te-aş întinde acum pe-o coală de bumbac,

Pe care târziu s-o scriem cu sete amândoi,

Te-aş dezbrăca de dragoste în braţele-mi hamac,

Şi-ntre plăceri terestre aprinse de-nceput de noi.

Claudiu Neghină

Articole înrudite:

Acoperă-mi inima cu ceva… Eu, tu şi câţiva kilometri Speranță, întoarce-te acasă! Între a respecta, a te respecta și a fi respectat Lasă-ți sufletul să respire puritate… Dimineţi cu şi pentru suflet Give Love a Chance Mireasă? O fericire dureroasă… Și soarele e singur Buchetul clipelor frumoase O scrisoare de dragoste Maria si Cristina – participante la proiectul Write ‘n’ Like Și spune-mi, de ce-i toamnă? Și frunza de ce pică? Mihai Eminescu – Luceafărul poeziei românești