Marii scriitori au oferit culturii numeroase opere ce s-au bucurat de aprecieri deosebite. Totuși, câți dintre noi ne-am gândit în ce etape ale vieții au scris acești oameni? O regulă nescrisă arată că mulți dintre aceștia și-au încetat activitatea literară înainte de perioada senectuții. Alții nu au apucat să o prindă. Și totuși, ce scriitori universali sau autohtoni au reușit să scrie inclusiv în anii de bătrânețe? În paragrafele de mai jos aveți ocazia de a afla!
Molière nu a trăit mai mult de 51 de ani (1622-1673); nici Schiller, Rimbaud, Nietzsche, Pușkin, Baudelaire, nu s-au bucurat la timpul lor de o viață îndelungată, dar aceasta nu înseamnă că în lumea scriitorilor celebri nu există longevivi, care au lucrat cu ardoare până-n ultima clipă a vieții, îmbogățind patrimoniul literaturii universale cu opere nemuritoare.
Cervantes a scris Don Quijote la 59 de ani, iar Victor Hugo a scris cinci romane celebre între 75 și 80 de ani. La 80 de ani, în Arta de a fi bunic, Victor Hugo, cu o prospețime rar întâlnită la această vârstă, cântă iubirea pentru nepoții lui, pentru copii și tineret, în general. La 82 de ani, scriitorul francez spunea: „A nu face nimic, a renunța la orice ocupație, iată nenorocirea bătrâneții!”, și tot el: „Omul tânăr este frumos, dar cel bătrân e măreț!”.
Voltaire, cu luciditatea sa necruțătoare, impresionat de biologia sa precară, proverbială, de altfel, declara sentențios: „Je suis né tué”, dar, cu toate acestea, a trăit până la 84 de ani, exteriorizând o frapantă efervescență spirituală, ca pentru a consfinți, parcă, disjuncția existentă uneori între vârsta biologică și cea psihologică.
Vestitul scriitor indian, Rabindranath Tagore, a trăit 80 de ani, Lev Tolstoi a murit la 82 de ani, scriind până în ultimul an al vieții sale. La fel au scris Corneille și Ibsen, decedați la 78 de ani și mulți alți maeștri ai condeiului. La 73 de ani, Bernard Shaw dădea acel fermecător The Apple Cart, iar la 90 de ani oferea dovada unei surprinzătoare vioiciuni intelectuale, scriind cu necruțătoarea-i vervă până la 91 de ani.
Scriitorul rus Ivan Krylov a început, la 68 de ani, să studieze limba greacă și după 2 ani deja o stăpânea. Până la sfârșitul vieții sale – 76 de ani –, Krylov s-a delectat cu lectura unor poeți greci în original. Petrarca a proslăvit-o în versuri nemuritoare pe Laura până la 90 de ani.
Marele poet și gânditor german, Goethe, a cunoscut o epocă creatoare fecundă între 56-66 de ani. La 64 de ani, a început să studieze literatura orienteală, iar la 82 de ani și-a încheiat ultima parte a monumentalului poem dramatic Faust. El nu a cunoscut starea de senilitate și s-a distins prin voință, claritatea gândirii și activitate până la moarte.
„Am să-ți spun un secret – scria Goethe unui prieten, în 1830, cu doi ani înainte de a muri – sunt fericit că la vârsta mea înaintată se nasc în mine gânduri și planuri pentru realizarea cărora ar fi necesară o viață întreagă”.
Dintre scriitorii români, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Ion Agârbiceanu și Tudor Arghezi au contribuit cu opere originale până în ultima clipă a îndelungaților lor ani de viață rodnică și creatoare.
Dacă toți creatorii enumerați aici și încă mulți alții au atins vârste lungi ca înțelepții legendari din India sau China Antică, desigur cumpătarea le-a fost una din legile vieții. Și poate n-ar fi lipsit de interes să amintesc că la cei peste 80 de ani ai săi, medicul G. Hauser considera că cea mai mare parte a maladiilor care scurtează viața se datorează modului defectuos de alimentație. Evident, această ultimă precizare este generatoare de optimism, dar pe de altă parte ea nu anulează de fel valabilitatea ideii filozofului roman Seneca; „cel mai bun mijloc de a ne prelungi viața este să nu ne-o scurtăm”.
Tudor Chelariu
Articole înrudite:
Cezar Papacostea – un important filolog clasic român
Anatol E. Baconsky
Ovidiu Papadima – om al luminii
Ioan Slavici – vocea satului ardelean
Mihail Sadoveanu – penița epicureistă a secolului XX
Maria si Cristina – participante la proiectul Write ‘n’ Like
Cine este Nicolae Manolescu?
Iosif Vulcan – editorul revistei „Familia”
Urmuz – între dadaism și tragedia limbajului
„Spectacolul Cărții” la centrul George Apostu
„Vreme trece, vreme vine” – 166 de ani de la nașterea lui Eminescu
Trahanache și Cațavencu – vectorii unei societăți injuste
Muzeul Adam Mickiewicz – un paradis reconstituit cu fidelitate
Pălăria- O nuvelă bulgară ce ne învață să ne uităm în ograda noastră