A avea o limbă a ta, pe care s-o stăpânești cu dibăcie e ca și cum ai avea o comoară. Limba maternă e limba viselor noastre, e leagănul copilăriei, e o mireasmă plăcută de flori de măr, veșnic aducătoare de mângâiere și pace.
Mi-e dragă, o vorbesc și o iubesc. Pentru că e limba mamei, e a mea și e sfântă. Mă leagă de originile mele, de cine sunt eu cu adevărat, de istoria neamului nostru, de locurile unde am copilărit și am crescut și eu odată cu visele și idealurile mele. Mă leagă de frații mei de peste Prut: frați de grai și frați de sânge.
Mă simt mândră că vorbesc limba română, o vorbesc cu drag, iar când o aud în jurul meu, îmi mângâie inima și mă simt ca acasă. O simt în mine, și-a creat rădăcini adânci în sufletul meu, pentru că și eu la rându-mi, am izvorât ca un fir de apă din curățenia și puritatea limbii mele. Sentimentele mele și tot ceea ce exprim nu ar avea aceeași semnificație dacă le-aș exprima într-o altă limbă decât a mea. Gândesc în limba mea, zâmbesc în limba mea, râd în limba mea și plâng tot în aceeași limbă a străbunilor. E limba în care mama îmi cânta să adorm, în care bunica îmi spunea povești; în care copil fiind, spuneam poezii și cântam melodii despre broscuțe, pisicuțe și despre soare, un soare cald ce mă încălzea și pe mine, și pe limba mea cea frumoasă și pe tot neamul meu la un loc. Îmi amintesc cu drag că atunci când eram mică, aveam impresia că toate limbile lumii se traduc în limba mea, că nu există limbă pe lume mai clară și mai frumoasă ca limba mea, ca limba noastră cea română.
În fiecare an, pe 31 august, când țara mea sărbătorește Ziua Limbii Române, eu mă gândesc cu nostalgie și mândrie la limba noastră. Mă încearcă emoții, gândindu-mă prin câte a trecut, ca s-o putem vorbi azi, în pace și libertate. Ne-au înstrăinat-o de atâtea ori, ne-au izgonit-o de acasă, ne-au înlocuit-o cu alte limbi, străine sufletului de român, ne-au vândut-o, ne-au schimonosit-o, dar ea a rezistat, pentru că e o învingătoare și o curajoasă.
Și așa îmi dau seama încă o dată că am o limbă deosebit de frumoasă, așa cum suntem noi, ca popor; că limba română e patria mea și că suntem și vom fi mereu un neam de țărani legați prin limbă, pentru că numai țăranul a știut cum să-și apere limba, cum s-o protejeze de străini, cum s-o aducă înapoi de peste 7 mări și 7 țări atunci când graiul i-a rămas pustiu, fără ea. De aceea, azi mă simt recunoscătoare și mândră că o vorbesc, așa că, la mulți ani, limbă română, oriunde în lume te-ai afla!
Maria Bocicov
Articole înrudite:
Tu îți porți Patria cu tine prin lume?
Seara artiștilor la Centru de Cultură „George Apostu” din Bacău
Portul popular românesc
Muzeul Brukenthal din Sibiu
Dor de școală, dor de mine
Iubesc: și flori și ochi și buze (II)
Iubesc: și flori și ochi și buze(III)
Tații noștri – eroii noștri
Mamă bună, mamă dragă
Anton Pann – cântăreț al slovei românești
EduSoft participă la șezătorile de altă dată – ie cu parfum de veșnicie
„Când faci artă, te joci”
Festivalul creației artistice din Fălești – prilej de bucurie pentru suflet
Ion Creangă – povestitorul copilăriei noastre