Între două sisteme de învăţământ – Romania vs. Franţa

steag-frantaCând am decis prima dată să aplic pentru o bursă Erasmus eram deja decisă unde vreau să ajung… Franţa – ţara romantismului, a mâncării bune, a educaţiei de calitate şi a viselor fără limite; cum Parisul nu era pe listă, am decis să aleg cea mai apropiată variantă şi anume Bordeaux, mai exact Universitatea Bordeaux Montaigne. Mi-am pus în bagaj toate speranţele, fricile, stereotipurile, aşteptările şi visele şi am plecat la drum, fără să ştiu ce mă aştepta aici şi cât de diferite pot fi două sisteme de învăţământ.

Mă aşteptam să gasesc doar oameni cu berete şi baghete de pâine sub braţ mergând peste tot cu bicicleta; în schimb am găsit oameni cu zambete pe faţă, cu căştile în urechi umblând peste tot ca nişte albine. Francezii sunt oameni activi – fac sport, merg mult pe bicicletă – în general au vieţile pline de activităţi care mai de care.

Odată cu începerea facultăţii am realizat cât de diferite sunt cele două sisteme de învăţământ.

computer-1185637_960_7201. Aici, toată lumea e cu laptop-ul la ei, plin de documente şi notiţe. Sunt atât de concentraţi pe cursuri, încât reuşesc să scrie aproape fiecare cuvânt spus de profesori. Şi deşi mă aşteptam să văd cel puţin jumătate de sală stând pe site-uri de socializare am fost plăcut surprinsă când am observat că majoritatea chiar dau importanţă cursurilor şi informaţiilor transmise de profesori.

2. A spus cineva ceva de metode inovative de predare? De la curs la curs metodele de predare se schimbă, iar seminariile sunt din cele mai diverse. Analize de texte istorice sau mici extracte literare, prezentări săptămânale ţinute de studenţi, PowerPoint-uri, filmuleţe scurte şi chiar ore de practică de comunicare – cam tot ce se poate.

3.”Dissertation” a devenit de curând cuvântul cel mai folosit din vocabularul personal. Dacă sistemul de învăţământ universitar românesc se bazează pe examenele finale, francezii sunt axaţi pe controlul continuu, pe parcursul anului. Mai exact, la fiecare obiect se cer una sau mai multe „dissertations” – mini lucrări de licenţă care deşi se aseamană conceptual cu eseurile cerute de profesorii români sunt atât de diferite.

4. Studenţii francezi sunt învăţaţi să gândească! Tocmai prin aceste „dissertations” studenţii sunt învăţaţi să gândească subiectul, să-l întoarcă pe toate părţile şi să-l explice.

Cel mai bun exemplu posibil sunt lucrările cerute la cursurile de literatură. Participând la un curs de anul I de literatură franceză, studiez acum lucrările poetice ale lui G. Apollinaire. Deşi iniţial am fost liniştită, ştiind metodele de analiză poetică din liceu, am constatat extrem de repede că ceea ce ştiam era inutil. Studenţii francezi sunt învăţaţi să analizeze singuri poeziile, să le interpreteze, să le comenteze şi să le dea un înţeles, pe când studenţii români sunt nevoiţi să se ghideze după marii critici literari.

writing-1170143_960_720Sunt puţin dezamăgită de concluziile trase până acum. Mă aşteptam ca sisteme de învăţământ să difere, dar am realizat că cel românesc are atât de mult potenţial neexplorat. Deşi nici unul dintre sisteme nu este perfect, îmi doresc să văd cât mai mulţi studenţi implicaţi şi dornici să înveţe, ambiţionaţi de setea de cunoaştere, indiferent de materiile studiate, de ţara de origine sau limba de predare.

Ioana Popescu