Munți, pădure și aer curat, vorbesc de un loc minunat. Creste înalte, poale îmbrăcate cu o vatră de locuire. Privirea sus și te-ai pierdut. De la răsărit la apus se derulează filmul naturii mereu în schimbare. Aglomerația orașului este compensată subtil de prezența lor, a munților. Ce combinație splendidă!
Orașul în pădure este la fel de neobișnuit ca sintagma insula dintre munți. EduSoft să nu se bucure de asta? Cum să nu? Se bucură. Hop aici împreună cu domnul Bogdan Pătruț (EduSoft) și Maria Pashlinska, o studentă eminentă din Bulgaria care e oaspetele nostru.
A fost o plăcere să o cunosc pentru că oamenii întâlniți sunt adevărate oglinzi. Ei îmi oferă ocazia de a mă schimba. Toate experiențele sunt oportunități de a învăța și de a progresa. Vizitarea unor locuri de vis reprezintă ocazii de a a-mi extinde orizonturile și de a evolua.
O briză de munte face orașul să fremete. Turnul-clopotniță și Biserica Sfântul Ion, alături de Curtea Domnească se îmbină într-un ansamblu arhitectural ce face centrul orașului un loc istoric demn de vizitat. Poate e bine să ne așezăm alături de Turnul lui Ștefan cel Mare și să ascultăm cum ne face părtași la existența sa: ”Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această clopotniță împreună cu doamna sa Maria, fiica lui Radu voievod, și cu prea iubitul lor fiu Bogdan voievod, în anul 7007 (1499), iar al domniei sale anul al 43-lea curgător, octombrie 28”. Ne spune că a fost întrebuințat ca loc de refugiu și de apărare: ”Un turn zvelt, octogonal, pe soclu patrulater, apără ca o suliță această mică fortăreață.” (George Călinescu). Tronează și astăzi, dar deși a încetat a fi cea mai înaltă construcție, a rămas o valoare sentimentală incontestabilă a țării.
Ne îndreptăm către priveliști sensibile și vii: Lacul Bicaz sau Izvorul Muntelui. Vine la pachet cu un baraj impresionant zămislit de 10.000 – 15.000 de deținuți din lagăre. La construirea acestuia, 22 de sate au fost mutate, mii de oameni și două cimitire. De aici ne putem da seama de anvergura construcției. Mai mult, Iulia Hălăucescu a ținut să imortalizeze întregul complex hidroenergetic pe pânză. ”Doamna acuarelei românești” a surprins istoria înghițită mai apoi de ape, realizând o Epopee a Bicazului de 200 de tablouri. Pictorița noastră a surprins entuziasmul oamenilor: ”Se lucra nonstop și era luminat a giorno. Cei din colonie erau oameni cinstiți. A fost o școală a vieții foarte interesantă. Ce nu pot să uit e că oamenii munceau cu extaz, cu foarte multă bucurie.”
Acestea sunt doar câteva locuri extraordinare ale acestui oraș care te lasă fără suflare.
Întotdeauna am avut o sensibilitate pentru acest loc pentru îmbinarea atât de armonioasă a două lumi atât de diferite: artificialul orașului cu puritatea și curăția naturii. Ne bucurăm de ea în același loc.
Desfătându-te cu astfel de priveliști, o simplă plimbare îți oferă o plăcere incomensurabilă. Fericirea este să te bucuri de astfel de momente și locuri. Mergi acolo unde te mână intuiția și nu vor fi regrete.
Elena Golăi
Articole înrudite:
Plimbare pe o bijuterie
Berzunți – liniștea care vorbește
Diamantul timpului – Castelul Peleș
Printre arcane de munți – călătorie la Tg. Secuiesc, Prejmer, Brașov și Râșnov
Castelul Corvinilor – un bal medieval
Alba Carolina – sacralitate și istorie
Hora munților – Slănic Moldova
Castelul Sturdza din Miclăușeni – un castel de poveste
A Wonderful Student City – Iași
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, un sanctuar al timpului
Trecutul – o parte din noi
Miez de natură în inima orașului
Tainița suceveană Cacica – mica Polonie românească
Minitrip cultural în județul Iași (III) – Castelul Sturdza de la Miclăușeni