Hillary and Jackie – povestea a două surori

Când eram mai mică auzeam pretutindeni: ‘’Sunt 5 degete la o mână și toate-s diferite‘’. Apoi raportam acest proverb la orice situație de viață. Deseori mă gândeam că pe pământ sunt o grămadă de oameni și nu seamănă deloc între ei. Fiecare e unic în felul său, fiecare gândește diferit și acest lucru se referă și la frații și surorile dintr-o familie: sunt rude de sânge, dar seamănă uneori atât de puțin la comportament, gândire, percepție etc.  Asta pentru că așa cum am menționat mai sus, fiecare om e diferit, fiecare vede în mod diferit lucrurile, fiecare e unic în felul său.

Cu referire la acest subiect, o să vorbesc un pic despre filmul “Hilary and Jackie”, care dezvăluie  povestea a două surori: Hilary și Jackie du Pre. Acestea au fost unite încă de mici, mai ales că aveau și o pasiune comună: muzica, Hilary cântând la flaut, iar Jackie-la violoncel. Trist este însă că drumurile acestor două surori se despart la maturitate. Fiecare își alege un alt drum în viață. Hilary se căsătorește, își întemeiază o familie și alege să trăiască liniștit alături de cei dragi, renunțând însă la muzică. Jackie devine o interpretă renumită, mergând peste tot în turnee și bucurându-se de un mare success. Mai mult, cuplul pe care-l formează alături de soțul ei, pianistul și dirijorul Daniel Barenboim este considerat un cuplu regal al muzicii internaționale. Dovadă că totul are o limită, iar succesul te obosește, tensiunea și viața de concert o marchează pe Jackie, mai ales când aceasta îi face o vizită neanunțată surorii sale. Evocarea relațiilor dintre cele două surori, care fiind atât de apropiate în copilărie, împărtășind, de-a lungul anilor multe lucruri (bucurii și pasiuni, un bărbat și chiar și rătăcirile) este cu atât mai puternică cu cât este ilustrată de înregistrări din acele timpuri, iar aceste înregistrări păstrează cât se poate de viu coloritul acelei epoci.

Așadar, filmul merită văzut, pentru că este unul puternic și emoționant, iar toate acestea fiind spuse, nu-mi mai rămâne decât să adaug: “Vizionare plăcută!”

Maria Bocicov


Publicat

în

de către

Etichete: