George Bacovia – scriitorul român simbolist

“Toamna sună-n geam,
Frunze de metal…”

Tăcut, durut, cu gânduri sihastre, Bacovia își începe poemul de visare, contemplare și emoții de toamnă târzie… Începe să-și înșiruiască viața lui, sufletul atât de trist și apăsat de frici și temeri interioare.

George Bacovia, Sursa: colecția de fotografii a Muzeul Național de Istorie a României
George Bacovia, Sursa: colecția de fotografii a Muzeul Național de Istorie a României

S-a născut la Bacău, la data de 4 septembrie 1881, cu numele de George Vasiliu, în familia lui Dimitrie Vasiliu și Zoei Vasiliu. La 6 ani, acesta a început să învețe limba germană. Apoi, între anii 1889 şi 1890 a urmat clasa întâi la o școală – internat din Bacău. Inspirația lui începe când dintr-o greșeală întâmplătoare (sau nu), rămâne blocat pentru o noapte în turnul bisericii Precista și atunci el scrie poezia “Amurg Violet”, în anul 1899. De asemenea, Bacovia, de mic avea un talent deosebit la desen, la vioară și la gimnastică chiar.

În anul 1900 s-a înscris la Școala Militară din Iași, dar s-a retras în semestrul al doilea, din cauza disciplinei stricte de acolo. În acea perioadă scrie poezia “Plumb”, însă o finisează și îi definitivează versurile abia în anul 1902. Se înscrie și la București, la Drept și se stabilește acolo în 1905, împreună cu fratele lui, chiar dacă apoi renunță la facultate și se retrage. Urmează o perioadă în care colaborează cu revista “Arta” de la Iași, publică proză, poezii și chiar recenzii, iar în 1914, aflându-se într-un sanatoriu din București, trimite volumul “Plumb” la editură, pentru a fi tipărit. Tot atunci, se împrietenește strâns cu Alexandru Macedonski.

În iulie, 1916, în librării începe să apară volumul “Plumb”, iar între anii 1917-1919 devine funcționar la București. Urmează o perioadă mai aglomerată, căci în 1920 este avansat și devine șef de birou la Ministerul Muncii, dar apoi starea de sănătate i se agravează, el se îmbolnăvește de plămâni și demisionează și peste un an, decide să se întoarcă la Patria lui: Bacău.

Citește și  Constantin Brâncoveanu - sfântul domnitor al Țării Românești
Casa memorială George Bacovia, din Bacău
Casa memorială George Bacovia, din Bacău, Sursa: aici

Viața și activitatea cunoscutului scriitor continuă însă și în Bacău, căci acolo este numit suplinitor de desen la Școala Comericială de Băieți din Bacău, apoi devine primul director al Revistei “Ateneu” și prin 1926 publică la Bacău “Scânteia galbenă”, ulterior apare și volumul “Bucăți de noapte.”

În 1928, Agatha Cristescu, cea care s-a ocupat de editarea revistei “Bucăți de noapte”, îi devine soție și aceștia se stabilesc la București, unde Agatha era profesoară, însă din 1930, timp de 3 ani, Bacovia locuiește în Bacău iar, dar fără serviciu, de data asta. Anul 1931 este deosebit în viața lui George Bacovia, căci i se naște Gabriel, unicul lui fiu și ei toți se mută la București 2 ani mai târziu, iar Bacovia rămâne acolo până la finalul vieții.

Apar, pe rând, volumele Poezii și Opere, iar în 1945 devine bibliotecar la Ministerul Minelor și Petrolului.

În anul 1957, la data de 22 mai, George Bacovia se stinge din viață în București.

Poet simbolist, George Bacovia ne-a lăsat moștenire opere de excepție, originale și moderne și a reușit să impresioneze prin caracterul capodoperelor lui, prin felul în care și-a exprimat emoțiile și prin sinceritatea de care a dat dovadă în anii lui de viață și activitate.

Maria Bocicov