Ferdinand I – regele Marii Uniri de la 1918

Ferdinand I
https://commons.wikimedia.org

Ferdinand I de Hohenzollern – Sigmaringen (n. 24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Sinaia), al doilea rege al României, după Carol I a rămas cunoscut în filele istoriei ca regele în a cărui domnie s-a înfăptuit Marea Unire de la 1918, moment care i-a consacrat numele Ferdinand I Întregitorul. Perioada în care România s-a aflat sub imperativul regal a reprezentat un moment de consolidare a statului unitar român. Deși a urcat pe tron într-o perioadă nefastă în care se afla Europa, începutul Primului Război Mondial, Ferdinand I a reușit să contureze o nouă direcție a statului nou format: România.

Ferdinand I provenea dintr-o dinastie renumită, fiind cel de-al doilea fiu al principelui  Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen (fratele regelui Carol I) şi al principesei Antonia de Saxa-Coburg-Gotha. Copilăria și-a petrecut-o la Sigmaringen în Germania. După orânduirea celor de viță nobilă, primele studii le urmează în casa părintească, ulterior a urmat cursurile Școlii de ofițeri din Kassel, studii la Universitatea din Leipzing și la Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tübinge. A avut abilități deosebite pentru învățarea limbilor străine; vorbea fluent rusa, engleza și franceza și, ulterior, româna.

Dacă vă închipuiți că Ferdinand a fost un răsfățat al familiei, dat fiind că îi curgea sânge albastru printre vene, ei bine iată ce afirmă profesorul Vasile D. Păun, cel care i-a predat primele noțiuni de limbă și literatură română:

Nu înconjurat de dascăli aduși acasă, ca doctorii la patul unui slăbănog, ci trimis la gimnaziul public, ca și Împăratul de acum al Germaniei, ca și Regele nostru, nu în trăsură, ci fie cât de rea vremea, pe jos, fără mănuși iarna și fără umbrelă de soare vara; supus acasă la disciplină militară; sculat la șase dimineața, băgat într-o baie rece, la aceeași temperatură în tot timpul; hrănit, negreșit mai bine decât un spartan dar îndestul de frugal; dus la biserică în toate duminicile; ținut departe de toate petrecerile cari i-ar fi umplut mintea de vedenii deșarte și inima de doruri sterpe; obișnuit a dispune de sume foarte neînsemnate de bani, dați lunar, cheltuiți cu rost, pe lucruri trebuincioase, și justificați până la cel din urmă; privegheat, apoi, de ochii neîndurați a doi pedagogi, unul civil și celălalt militar, departe, departe de sânul familiei, pe care nu-i era dat s-o vadă decât la Sigmaringen, de trei ori pe an: la Crăciun, la Paști, și în vacanțele de vară; deprins, în sfârșit, a auzi repetându-i-se des cuvintele de aur ale A. Sale Regale, Principele Carol-Anton: « Nu-i destul că v-ați născut principi ci trebuie să munciți ca să dovediți că meritați titlul vostru

Cum a ajuns Principe de Coroană al Regatului României? În urma decesului singurei fiice a lui Carol I, tronul României este succedat de tatăl lui Ferdinand. Atât tatăl cât și fratele mai mare renunță la dreptul de succesiune, iar Ferdinand I devine în 1889 Principele României. Trei ani mai târziu se va căsători cu prințesa Maria Alexandra Victoria de Saxa – Coburgși Gotha. La 10 octombrie 1914, după moartea regelui Carol I, Ferdinand devine rege al Regatului României, într-o perioadă tensionată din punct de vedere politic, care divide atât clasa politică, cât și societatea românească în două tabere: cei care susțineau neutralitatea României, fie intrarea în război fie de partea Antantei fie de partea Puterilor Centrale.

Citește și  Minitrip cultural în județul Iași (I) - Palatul Culturii

Deși existau presiuni atât interne, cât și externe, din partea celor două alianțe, Ferdinand I reușește să mențină țara în neutralitate. România păstrează această poziție până în august 1916, când primul ministru Ionel Brătianu semnează în secret documentele prin care țara noastră este de acord să participe la război alături de Antanta. Astfel, România se aliază împotriva Germaniei, țara natală a regelui. Această decizie va conduce la renegarea lui Ferdinand I de către familia regală din Germania.

Patru ani mai târziu, când ia sfârșit Primul Război Mondial, România își alipește Basarabia, Bucovina și Transilvania, reconstituindu-se Noul Regat al României. Încoronarea lui Ferdinand I are loc la Alba Iulia, la 15 octombrie 1922, în incinta Catedralei Încoronării din Alba Iulia.

Odată cu Marea Unire, au fost adoptate în România votul universal (prin care toți cetățenii adulți cu discernământ aveau dreptul de a alege și de a fi ales în legislativ și reforma agrară, Constituția din 1923 etc.

Regele Ferdinand I va rămâne conducătorul care a dintr-o țară mică cu o densitate a populației de 7,7 milioane de locuitori și o suprafață de doar 137.000 Km² a reușit să o transforme într-un buchet întregit, cu 17,1 milioane locuitori şi 295.049 Km² ca întindere. A fost un monarh constituțional și un rege al bunăstării și păcii, în timpul domniei sale România a cunoscut o importantă evoluție în politică, cultură și economie. A reușit să stimuleze inteligența poporului român într-o direcție constructivă.

Se stinge din viață la vârsta de 62 de ani, fiind înmormântat la Catedrala Episcopală din Curtea de Argeş.

Mihaela -Ștefania Puțeanu