Deşi omul se consideră o fiinţă superioară, stăpână asupra mediului înconjurător şi asupra celorlalte vieţuitoare, iubitorii de animale ţin să evidenţieze că şi acestea resimt durerea, chiar dacă nu au posibilitatea de a o transpune în cuvinte.
Oamenii de ştiinţă nu ţin seama în experimentele efectuate pe animale de suferinţa provocată şi îndurată, iar abilitatea acestora de a suporta anumite procedee de laborator conferă adesea cercetătorilor dreptul la consideraţii de ordin moral. Modalitatea în care sunt ţinute în captivitate sau cazurile în care anumite animale sunt supuse în mod nejustificat unor tratamente pline de cruzime reprezintă un motiv de revoltă pentru cei care manifestă grijă, empatie şi o intensă afectivitate faţă de necuvântătoare. Pe lângă faptul că acestea sunt adesea brutalizate, ele nu beneficiază de un tratament veterinar care ar putea să le amelioreze eventualele dureri.
De cele mai multe ori experimentele pe animale vizează descoperirea anumitor factori dăunători asupra vieţii omeneşti. Unii consideră că aceste proceduri ar putea fi înlocuite cu succes de experimentele pe culturi de ţesuturi. În ciuda faptului că animalele au un organism asemănător cu al nostru, ele pot da dovadă, totuşi, de reacţii diferite, iar eperimentele realizate pe culturi de ţesuturi extrase din corpul uman ar fi mult mai concludente din punct de vedere ştiinţific.
Pe lângă potenţialele reacţii ale organismului animal, există posibilitatea ca aceste vieţuitoare să sufere o serie de efecte secundare, precum mutaţiile genetice. Substanţele ce le sunt injectate de-a lungul experimentelor pot modifica structura lor celulară, determinând declanşarea unor noi boli sau chiar apariţia unor creaturi monstruoase.
Cercetătorii îşi justifică, în schimb, faptele prin aceea că experimentarea pe orice alt tip de subiect nu este suficient de precisă pentru a deduce care sunt rezultatele unor produse de noutate. De aceea, este nevoie de animale pentru a obţine un răspuns cert asupra reacţiei întregului organism la o anumită substanţă. Se urmăreşte astfel evitarea lansării pe piaţă a unor medicamente cu efecte nocive. De altfel, aceste animale care sunt supuse testării nu sunt luate din captivitate şi nici nu reprezintă exemplare din specii aflate pe cale de dispariţie, ci sunt chiar înmulţite în cadrul laboratoarelor, precum şobolanii.
Suferinţa provocată acestor vietăţi devine benefică, menţionează oamenii de ştiinţă, în virtutea faptului că se ajunge la o concluzie asupra unor tratamente, menite să amelioreze sau să vindece boli frecvent întâlnite şi distrugătoare la nivelul societăţii.
Adelina-Mihaela Poenaru
Articole înrudite:
Testarea antidrog în licee
Legătura minte – trup
Bucuria de a avea un câine
Suferinzii de boli incurabile ar trebui să aibă acces la medicamente neaprobate?
Mai multe ore de sport în programa școlară
Limba latină – perspective
Jurnalismul online vs. jurnalismul din gazeta scrisă
Munca: benefică sau nu pentru copii?
Fotografiile prelucrate
Artă cenzurată sau libertate de exprimare a viziunii?
Music and childhood
Ideea mea pentru Bacău
Științele Cognitive – definiție, trăsături
Cursuri de dezvoltare personală ADEVĂRATE cu Dr. Bogdan Pătruț