Experiența Americană – Aventura în New York

New York, Brooklyn BridgeAm crescut cu un vis în lumea asta, şi anume să ajung în faimosul oraş New York! Ca să mă inspir din Ion Creangă, nu ştiu alţii cum sunt dar mie îmi sclipeau ochii şi îi lipeam de ecran instantaneu când vedeam la televizor splendoarea clădirilor de înălţimi ameţitoare din oraşul care nu doarme niciodată!

Pe măsură ce înaintam în vârstă deveneam tot mai captivată de acest oraş şi mă tot gândeam în fel şi chip cum să fac să ajung acolo.Undeva prin liceu îmi pierdusem speranţa de a-l vedea vreodată şi începusem să mă orientez spre lucruri ceva mai realiste.După ce am absolvit, m-am înscris la facultate, iar acolo, boboc crud şi fraged ce eram, colindam campusul universităţii ca un pui rătăcit de mamă, în căutarea sălii de clasă pentru următorul curs, când…minune! Mi-a căzut privirea pe un anunţ lipit de geam, Work and Travel , citind anunţul descopăr că exista posibilitatea să lucrezi în Statele Unite. Tunete şi fulgere! Universul îmi trimitea semnale evidente că mai exista speranţă!

Aşa că m-am înscris repede într-un program ce-mi permitea plecarea în State, şi cum formalităţile s-au rezolvat eficient, timpul a trecut repede şi iată-mă, pe data de 21 iunie 2013, cu tot pachetul de vise şi emoţii, mă pregătesc să-mi iau zborul pe tărâm american tocmai în New York.

Experienta americană a început din aeroportul JFK, apoi cu metroul în drum spre Manhattan, unde, deşi era în miez de noapte, orasul fremăta de oameni, activitatea se derula ca pe timpul zilei, trafic, sute, mii de turişti învârtindu-se prin Times Square, Empire State Building, Brooklyn Bridge etc.

New York, Manhattan

Eu? Fericită, entuziasmată sunt cuvinte care nu mă ajută să descriu îndeajuns ce simţeam. Nu-mi venea să cred că am visat atât la orasul acesta şi-mi permitea să-l vad doar în filme, iar acum, tot ce observasem de pe micul ecran era în faţa ochilor mei, totul era palpabil…

Mii şi mii de sentimente mă încercau la fiecare secundă şi încercam să memorez bine tot ce văd în jur, încercam să realizez că mi se îndeplineşte visul, că acesta nu e un alt film ci că eu chiar păşesc pe străzile oraşului la care visasem atât de mult!

Oraşul New York are ceva ce te atrage, te molipseşte. E atâta agitaţie şi zgomot, arhitectura impresionantă, de nu poţi surprinde o clădire într-o poză, aşa de înalte sunt. Nu dormisem de două nopţi şi totuşi nu simţeam niciun fel de oboseală. Eram fascinată de tot ce vedeam…

După cum era de aşteptat, acest vis a venit şi cu anumite consecinţe, consecinţe care vor avea un rol esenţial în maturizarea mea, şi percepţia lumii şi oamenilor din jurul meu. Astfel că la puţin timp după ce m-am instalat acolo am dat de un angajator care nu era nimic din ceea ce mă aşteptam să fie, sau cel puţin din ceea ce mi se promitea de acasă. Munceam mult pe bani puţini. Din fericire pentru mine şi mulţi alţii, în America poţi găsi un alt loc de muncă destul de uşor.

Un loc de muncă mai promiţător nu a întârziat să apară, şi astfel iată-mă lucrând la un hotel de lux cu un program de 14-15 ore pe zi, în trei schimburi: cameristă, hostess şi la spălătoria hotelului câteva schimburi pe lună că asta e situaţia studenţilor în schimb de experienţă, trebuie să te şi finanţezi pentru cheltuieli extra.

Locul de muncă nu mi-a adus doar beneficii financiare, acolo am legat prietenii, am socializat, mi-am îmbunătăţit limba engleză. Abia acolo am început să iubesc America, am început să simt că realizez ceea ce mi-am propus şi că realitatea începe să semene foarte mult cu ce visam eu să fie.

Programul meu, în mare parte a verii se rezuma la 15 ore de muncă, şi odihnă, cu excepţia serilor în care trebuia să luăm parte la câte vreo petrecere tematică unde socializam cu alţi studenţi Work and Travel veniţi din alte ţări.

Partea cea mai frumoasă, după tot efortul depus în muncă, este că la sfârşitul verii, orele de muncă se reduc semnificativ, iar eu aveam bani şi timp să merg să călătoresc pe unde îmi poftea inima. Aşa că am continuat cu Philadelphia, Atlantic City şi New York din nou. Mi se pare că oraşul ăsta are atât de multe de oferit încât nici într-un an nu le poţi vedea pe toate.

Trăgând linie la sfarşit de vară, experienţa asta mi-a oferit nu numai ce îmi doream ci şi ce aveam nevoie. La întrebarea, de ce vin studenţii mai schimbaţi din America? Răspund ferm că experienţa i-a schimbat, pentru că America nu este doar o distracţie, ci şi o provocare! Pentru că acolo nu mai eşti lângă părinţi, acolo tu eşti singura persoană pe care te poţi baza.  În America călătoreşti ca să uiţi de cotidianul plicticos, dar te şi regăseşti într-o altă latură a personalităţii tale, care nu poate fi descoperită în confortul de acasă. Nu uitaţi! O poveste inedită nu vine din zona de confort!

Diana-Elena Melinte