Erasmus în Republica Cehă

prague-162550_1280Avea să fie prima oară când plecam singură să locuiesc în altă țară, așa că teama a dominat permanent curiozitatea. În cele din urmă am renunțat la vânătoarea de curaj și am plecat la drum ca Alice în Țara Minunilor. Mă hotărâsem să abordez „minunile” pe măsură ce apăreau, fără să mă mai stresez dinainte.

Deoarece urma să fie prima colaborare între Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău și Universitatea Pardubice, ce avea să-mi fie gazdă gazdă, am pășit într-un necunoscut absolut. Eu eram cea care avea să descopere cum stau lucrurile acolo. Chiar daca auzisem numai povești frumoase despre Erasmus, această laudă continua mă făcea să mă îndoiesc. Suna „prea frumos ca sa fie adevărat”, sigur exista si o parte negativa pe care aveam să o descoperim ulterior. Prin urmare, am pus răul în față, ca să nu mă ia prin surprindere, însă tocmai de surprize am avut parte. Mai exact, mă așteptam să găsesc Iadul, dar am găsit Paradisul.

Nu cred că există student Erasmus care să spună că e mai bine la facultate în țara lui. Indiferent de loc, Erasmus e ca o bulă de săpun care te separă de viața reală, atât pe plan profesional, cât și personal. Acolo trăiești un vis lipsit de griji, de care poți doar să te bucuri, căci studiul, care în timp ce-ți pregătești în țară documentele, vine pe primul loc în lista priorităților, trece la coadă când ajungi la destinație. Descoperi că Erasmus nu înseamnă să stai închis în bibliotecă, cu nasul în cărți, ci să ieși cât mai mult afară, cu ochii pe oameni și locuri noi. E o experiență de studiu, dar mai corect spus, e o experiență de viață, la sfârșitul căreia pleci cu mai multă experiență decât ai fi acumulat în ani întregi de stat acasă. Deviza studenților care trăiesc așa ceva este „Once Erasmus, forever Erasmus!”. Ea vine însoțită de o sfântă regulă: what happens in Erasmus, stays in Erasmus. Semn ca ești liber să faci de toate, fără să te izbești de prejudecăți.

Citește și  Viaţa studenţească

Într-o altă ordine de idei, făcând o comparație obiectivă între țara noastră și Republica Cehă, cuvântul cheie este „organizare”. Ei o au din plin, noi avem carențe. De exemplu, experiența de studiu de care am avut parte m-a făcut să simt ca anii mei de școala au fost un haos supraaglomerat de cerințe, care-mi sugruma timpul liber. In semestrul petrecut acolo am văzut că lucrurile pot sta și altfel. Nu e de mirare că studenții cehi se prezintă constant, bine pregătiți și în număr mare la cursuri și seminarii, din moment ce materia pe care o studiază este organizată eficient, atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ, iar accesul la materialele de studiu presupune minimum de efort (daca se poate numi efort faptul că ai totul gratuit, online).

Înainte de această experiență, nu îmi doream să plec din țara mea, de teamă că nu mă pot descurca singura intr-un loc străin. De fapt, nici nu-mi doream să plec cu Erasmus, dar m-am lăsat influențată de cei care au crezut în mine și m-au împins de la spate, cum s-ar zice. Acum, însă, am văzut că se poate și am prins gustul călătoriilor, așa că, mai mult decât să mă întorc, îmi doresc să cunosc locuri noi și să am parte și de alte experiențe în diferite țări. Nu mi-am fixat țelul de a mă stabili definitiv peste hotare, consider ca poți trăi bine și aici daca ai un job care te satisface. Viața este oricum atât de imprevizibilă…

Dacă nu ești hotărât să te avânți în această aventură, fă-ți o idee în urma a ceea ce-am trăit eu în Pardubice. Imaginează-ți că pleci singur pentru 5 luni într-o țară străină, cu bani suficienți în buzunar, locuind într-un cămin cu 11 etaje, plin de studenți veniți din toate colțurile lumii. Nu-mi ajunge timpul să povestesc aici cele mai frumoase amintiri din viața mea, care pot deveni și ale tale!

Citește și  Ucenicul Vrăjitor în interpretarea lui Radu Gheorghe

Gabriela Tăbăcaru