Ela și Ștefan Gheorghidiu – o iubire plămădită prin orgoliu

Sursa aici
Sursa aici

Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război este un roman psihologic, de analiză scris de Camil Petrescu și publicat în 1930. Ne este prezentată relația de dragoste dintre Ștefan Gheorghidiu și Ela, având în atenție atât mediul în care trăiesc protagoniștii, cât și oglindirea conștiinței naratorului personaj.

Prin tema romanului, se încearcă analizarea impactului pe care îl au evenimentele asupra conștiinței umane, dar și care sunt modificările pe care le determină războiul în relaționarea personajelor. Pornind de la titlu, vom avea în vedere două aspecte fundamentale prezentate în paralel în roman. Iubirea și războiul sunt două evenimente definitorii pentru caracterul lui Gheorghidiu.

Ștefan Gheorghidiu întruchipează tipul intelectualului lucid, neadaptatul care trăiește drama îndrăgostitului. Ca un adevărat gânditor, Ștefan are impresia că s-a izolat de realitate, dar de fapt evenimentele din jurul său sunt trecute prin filtrul conștiinței. Ștefan Gheorghidiu caută experiențe fundamentale și aspiră la o iubire absolută.

Cititorul percepe realitatea prin prisma gândurilor ș sentimentelor personajului – narator. Un exemplu concludent fiind faptul că Ela, personajul feminin al romanului este creația integrală a minții personajului masculin. Cititorul o descoperă pe Ela din perspectiva lui Ștefan, din propriile lui concepții. Din acest motiv, cititorul nu se poate pronunța asupra fidelității ei și nu poate să se hotărască dacă este într-adevăr superficială și nu spirituală.

În Arca lui Noe, Nicolae Manolescu susținea: Nu Ela se schimbă (poate doar superficial, dându-și arma pe față, cum se spune, abia după căsătorie), ci felul în care o vedea Ștefan. În acest caz putem afirma că singurele evenimente veritabile nu sunt acelea obiective, ci acelea din conștiința lui Gheorghidiu. Numai pe acestea le putem povesti fără riscul de a greși. 

În lipsa uni alte perspective decât cea a lui Ștefan Gheorghidiu, singurele modalități prin care este configurat portretul sunt autoanaliza, monologul interior sau introspecția.

Citește și  Artele plastice românești

Eul narativ este plasat în centrul relatării, în concepția lui Camil Petrescu aceasta fiind dezideratul pe care îl urmărește în profilarea scrierii sale: Să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simțurile mele, ceea ce gândesc eu…Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti…Dar aceasta-i realitatea conștiinței mele, conținutul meu psihologic.

În roman cele două experiențe, iubirea și războiul au un impact puternic asupra conștiinței personajului narator. Pe de o parte iubirea reprezintă forma supremă de împlinire asupra aspirației spre ideal, iar, pe de altă parte războiul este o experiență a fricii, a ororii și nu a eroismului. Aceste experiențe fundamentale pentru construcția ființei, conduc la transformarea personajului Gheorghidiu. Astfel, din bărbatul orgolios și adept al iubirii unice, devine un om detașat, ironic și rece.

Caracterul confesiv și de analiză al romanului au menirea de a-l ajuta pe Gheorghidiu să se cunoască pe sine și să înțeleagă transformarea sa: Astăzi, când le scriu pe hârtie, îmi dau seama iar și iar, că tot ce povestesc nu are importanță decât pentru mine, căci nici nu are sens să fie povestite.

Inițial, îl surprindem pe Ștefan Gheorghidiu la Piatra Craiului, pe front, fiind măcinat de un puternic simțământ de incertitudine în ceea ce privește fidelitatea soției sale. Criza din conștiința sa este declanșată de o știre de ziar despre un bărbat care și-a ucis soția infidelă. Această știre naște comentarii despre iubire în rândul camarazilor.

Pe parcursul întregului roman, Ela rămâne un mister pentru cititor, fiind prezentă doar prin intermediul impresiilor lui Ștefan. Relația dintre cei doi soți se bazează pe orgoliu, atât în constituirea cât și în destrămarea ei. Ștefan începe să țină la Ela, din orgoliul de a fi iubit, gelozia lui apare din același motiv, iar orgoliul îi împiedică pe amândoi să se împace. Ea îl iubește atâta timp cât e mândră de valoarea lui intelectuală în lumea lor de studenți săraci și se depărtează, când în noul ei cerc, partenerul de viață nu-i mai trezește admirația.

Citește și  Ovidiu Papadima - om al luminii