EduSoft participă la șezătorile de altă dată – ie cu parfum de veșnicie

Am lăsȘezătoare EduSoftat grijile acasă, ne-am luat tradițiile în desagă și am pășit pragul unei lumi de altă dată, cu Feți Frumoși și Ilene Cosânzene.

Suntem întâmpinați cu alai la șezătoarea satului, acolo unde fuiorul își așteaptă mâinile harnice care să-l învârtă de zor, iar ia țesută cu dăruire de cele mai iscusite gospodine ale satului se vrea brodată pentru zile de sărbătoare.

Am regăsit o șezătoare în Bacău (la care echipa Edusoft și doamna Cătălina Boronea) au fost printre organizatori, o imagine ce pare a fi ruptă de realitatea zilelor noastre, dar, am o veste bună, țesutul și brodatul sunt încă la modă, ba păstrate cu sfințenie.

Țesături fine sau dimpotrivă pânze rigide sunt îmblânzite și îmbrăcate în veșnicie de mâinile dibace ale doamnelor deosebite Felicitas Farcaș-Lohan, Iulia Georgescu, dar și alte colaboratoare, ce țes tradiția seculară a acestui neam și-o înveșnicesc în ii, catrințe și bundițe fermecate, ce nu lasă fetele nesărutate.

Ii cu ornamente specifice diferitelor zone românești vin să-și spună povestea la această șezătoare învăluită în parfumul tradiției strămoșești.Șezătoare EduSoft

Suntem absorbiți de poveștile pe care ni le brodează cu dragoste doamna Felicitas Farcaș-Lohan. Ascultăm cu nesaț povestea distinsei doamne, ce ne împărtășește tainele acestei pasiuni, căreia i-a jurat prietenia încă din copilărie.

Ochii ei sclipesc de bucurie când vorbește despre aceste lucrări monumentale, în care și-a cusut și bucăți de suflet, și care-i sunt dragi până dincolo de cer.

Fermecate de aceste mărturisiri absolut incredibile, deodată ne pomenim îmbrăcate în ii și catrințe, urcăm pe aripile vântului și poposim în mijlocul unui sat, acolo unde azi e mare veselie.

Flăcăi frumoși și fete cu ochi ca mura, îmbrăcați toți în costume populare, se contopesc într-o horă străveche, țărâna dansează și ea, se ridică spre cer.

Șezătoare EduSoftNoi, silite de notele săltărețe ne prindem în joc și dansăm hora veșniciei.

Apoi, ne pomenim că alergăm pe câmpii, valea răsună de voie bună, lunca râde în hohote, noi culegem flori multicolore și ne împletim coronițe, apoi pitite-n iarba mustoasă privim la un bade ce cosește de zor spicele aurii sărutate de soare.

Însă, când poveștile doamnei Felicitas Farcaș-Lohan despre ii, port național și vestigii ale trecutului vor să-și scrie finalul, noi ne trezim din acest vis frumos al apropierii de tot ce este și a fost al nostru, de portul și obiceiurile care ne reprezintă ca neam, de firele de cânepă care ne-au țesut drumurile care duc spre casă.

ii
Maria Bocicov și Cristina Morari (EduSoft)

Ascultăm o altă poveste, spusă în Casa Mare a Neamului, despre ii care au peste 100 de ani, cusute de stră-străbunicile noastre în serile senine, după o zi de muncă în câmp, dovadă că țesutul și brodatul iilor e un ritual de comuniune cu Dumnezeu, cu trecutul glorios și de împroprietărire a liniștii pe care o căutăm în toți și-n toate.

Ochii ne sunt furați de câteva exemplare unice de ii, cu una dintre care, doamna Farcaș a petrecut aproximativ 200 de ore, dar, după cum știm cu toții, lucrurile fără de preț văd lumina soarelui mai greu, dar rămân veșnic vii.Șezătoare EduSoft

Câteva ore petrecute în compania acestor doamne împătimite de frumosul tradițional, te fac să simți că portul popular ne-a țesut adevărata istorie a neamului și că veșnicia stă în lucrurile făcute cu dragoste.

Gândurile mi-au rămas acolo, printre pânze țesute la războiul de țesut de către bunicuțele ale căror case sunt adevărate muzee etnografice și broderii care evidențiază zona de unde ne tragem rădăcinile și de ne alimentăm dorurile.

Tind să cred că dacă am deschide mai des fereastra trecutului și-am privi spre valorile care ne-au definit ca neam, am reuși să înțelegem de unde venim și încotro ne îndreptăm. Și-am putea striga sus și tare că în pânza seculară a portului popular stă continuitatea neamului românesc.

Cristina Morari