Vântul și-a făcut de cap azi-noapte, iar peste Balcic s-a abătut o furtună puternică, așa încât dimineață am renunțat la ideea de a părăsi orașul și am rămas la Vila Detelina unde am mai povestit cu Gabriela.
Însă când a venit ora mesei și am ieșit în oraș nu recunoșteam străzile din cauza numărui evident crescut de turiști. Nu ne explicam această explozie de oameni pe străzile liniștite ale Balcicului, dar tocmai am realizat că este sâmbătă, 1 august. Vremea plăcută, soarele mângâietor și peisajele perfecte care ne-au înconjurat până acum ne-au făcut să pierdem noțiunea timpului.
Deși suntem aici de doar 4 zile, timpul a trecut foarte repede. Impactul a fost destul de puternic, iar pentru moment am avut impresia că sunt în alt oraș. Numărul mare de mașini parcate peste tot, parcările fără niciun loc liber, autobuzele cu grupuri de turiști, toate acestea erau destul de derutante.
Oamenii nu s-au lăsat intimidați de vânt sau de norii care parcă alergau pe cer și unde altundeva să-și petreacă week-endul decât la Balcic? În apropierea Castelului, agitația era în toi. Fără să vreau am prins frânturi de discuții și auzeam cât de entuziamați erau oamenii sau ce așteptări aveau ei pentru acest week-end. Mai mult ca niciodată de când suntem aici am auzit limba noastră dragă și nu mare mi-a fost mirare să observ că majoritatea mașinilor aveau număr de România.
Toată forfota de pe străzi ne-a făcut poftă de o plimbare, dar înainte am decis să mâncăm. Cu greu am găsit un loc la restaurantul Bistro Kestena, la care mai mâncasem înainte și tocmai pentru că ne-a plăcut am decis să revenim. Ospătarii nu făceau față și era o alergătură continuă, dar totuși pe fețele lor se citea buna dispoziție și plăcerea pe care le-o provocau numărul mare de turiști.
Am asistat chiar și la un cooking-show realizat de unul din ospătari care se simțea foarte bine în centrul atenției. Am hotărât să nu mai zăbovim și am plecat înapoi către vilă pentru a așterne pe “hârtie” impresiile zilei de astăzi. La ceva timp am auzit o mașină intrând pe poarta grădinii și, ce să vezi? Niște bucureșteni își făceau apariția, urmând să petreacă o noapte aici. Dacă tot nu plecăm noi acasă, se pare că vine “casa” la noi.
Claudia-Elena Lupu