”De ce să nu avem și povești care au ceva de spus despre condiția umană ?“ Andrew Nicoll
Nu vă speriați, titlul nu e unul horror sau pentru a vă induce o stare de spaimă. Este vorba aici despre o carte, este titlul unei cărți. Este vorba despre o poveste pentru oamenii mari, pentru oamenii care mai păstrează în ei o doză de copilărie, o doză de inocență și haz.
Este povestea unui acrobat din Hamburg care și-a propus să devină regele Albaniei și culmea… a reușit!
Autorul acestei cărți, Andrew Nicoll știe cum să-i ofere viață personajului său, să-i ofere încredere și curaj, dar și tăria de caracter grație căreia trece peste obstacolele apărute în cale. Andrew Nicoll este un povestitor de excepție, cărțile lui sunt adevărate povești scrise cu dibăcie și cu rafinament, povești frumoase și de ce nu, magice.
Născut în 1962 la Dundee, în Scoția, Andrew Nicoll a fost de profesie silvicultor, înainte de a ajunge scriitor.
A început prin a scrie proză pentru diverse reviste, iar în 2008 și-a făcut debutul cu romanul Good Mayor, care a ajuns foarte cunoscut, a fost tradus în douăzeci de limbi și chiar a primit Premiul Saltire, pentru cel mai bun roman de debut al anului. Apoi au urmat alte două romane: The Love and Death of Caterina și If You are Reading This, I am already Dead.
Romanul despre care vreau să vă povestesc este cel din urmă: „Dacă citești asta, înseamnă că am murit”, care povestește istoria lui Otto Witte, un fost acrobat de circ, care, stând în rulota lui, își aștepta sfârșitul. Decide să-și scrie pe hârtie viața pe care a trăit-o și realizează că nu vrea să moară fără vreo mărturie. Cum Albania era în căutare de rege, iar favoritul la tron și acrobatul nostru semănau leit, Otto decide să-și rescrie finalul și pornește înspre Albania.
„Dacă citești asta înseamnă că am murit. Mereu mi-am dorit să scriu cuvintele astea: <<Dacă citești asta înseamnă că am murit>>”. Cât despre : „Era o noapte furtunoasă și întunericul învăluia totul”, Andrew Nicoll este de părerea că: „Adevăratele povești încep după cuvinte de felul ăsta.”
Mai multe nu vă zic, vă las să citiți și să vă bucurați de autenticitatea unei povești de viață.
Maria Bocicov