Clonarea umană – o reală controversă

clClonarea reprezintă cu certitudine unul dintre experimentele biologice care au bulversat conştiinţa umană. Fie ea reproductivă (creând un nou organsim), fie terapeutică (utilzată în cadrul unor cercetări ştiinţifice), copierea genetică a organismelor suscită încă frământări de natură morală. Aceasta se întâmplă cu atât mai mult cu cât clonarea este extinsă asupra organismului uman.

Se ştie că în contextul societăţii actuale tehnologia comportă o serie de riscuri în ceea ce priveşte afectarea genelor şi din această cauză există posibilitatea ca, în timpul procesului de clonare, materialul genetic prelevat de la un adult să continue să îmbătrânească. Aşa se face că biecunoscuta oaie Dolly, la o scurtă perioadă de timp de la naştere, avea vârsta genetică similară organismului de la care mostrele au fost prelevate.

Totuşi, clonarea umană nu include numai noţiunea de reproductivitate, ci aceasta se dovedeşte a fi deosebit de utilă în cazul unor ţesuturi sau organe, ceea ce ar putea duce la scăderea considerabilă a decesurilor. Transplantul de organe este o necesitate actuală ce impune mari dificultăţi din pricina numărului mic de donatori. Clonarea poate preîntâmpina astfel această problemă, iar nivelul de compatibilitate dintre noul ţesut sau organ cu organismul uman deţine un grad înalt în procesul de respingere a transplantului.

În plus, clonarea constituie o o alternativă optimă pentru tratarea infertilităţii. Cuplurile care îsi doresc un copil pot renunţa la o serie de proceduri complexe şi costisitoare, ce implică deopotrivă un nivel scăzut al reuşitei. Tot sub acest aspect, este de subliniat faptul că procesul clonării îşi poate dovedi utilitatea în cazul părinţilor ce au un prim copil cu anumite malformaţii, temându-se ca următorul copil să nu aibă aceleaşi dezabilităţi.

Citește și  Mama, începutul tuturor începuturilor

Mai mult decât atât, oamenii de ştiinţă consideră că acest important experiment poate conduce la descoperirea unor remedii semnificative, în scopul ameliorării problemelor legate de îmbătrânire, afecţiunilor inimii sau ale unor boli grave, precum cancerul. Există probleme de sănătate de o deosebită importanţă cu care se confruntă societatea în prezent, iar, dacă tehnologiile medicale nu au determinat obţinerea unor rezultate notabile în acest sens, clonarea ar constitui o soluţionare, salvând un număr mare de vieţi omeneşti.

Pe de altă parte, ceea ce nu iau în calcul oamenii de ştiinţă sunt implicaţiile emoţionale ale clonării. Individul căruia i s-au implantat celule prelevate de la un alt organism uman poate suferi o traumă psihică, aflând că nu este decât o replică genetică a altei persoane. Acesta poate resimţi acut o discrepanţă între el şi restul lumii, un sentiment de alienare ce poate provoca veritabile crize de identitate. În acest sens, însăşi societatea poate reprezenta un element de amplificare a acestei stări de angoasă, întrucât tinde să dezvolte atitudini în baza unor criterii discriminatorii, iar materialul genetic nu ar constitui astfel o excepţie.

De remarcat este şi faptul că religia reprezintă un factor relevant în conduita oamenilor, ceea ce duce adesea la respingerea categorică a clonării. În cazul anumitor credinţe, în special al celor monoteiste, clonarea devine echivalentul unui afront împotriva divinităţii. Astfel, ceea ce pentru mediul ştiinţific poate reprezenta evoluţie, pentru mediul social al multor ţări devine o joacă demiurgică, o răzvrătire împotriva fiinţei supreme, ce nu poate fi acceptată.

Adelina-Mihaela Poenaru