
Cezar Papacostea (n. 1886, Moldoviste – d. 1936, Brăila) a fost un important filolog clasic român. A făcut parte dintr-o familie cu o largă deschidere spre cultură. Părinții, Gusu (Papacostea-Goga) si Teofana au fost învățători, iar frații au urmat și ei studii academice, ocupând posturi importante în vremea aceea.
Alexandru a fost profesor de economie politică la Univ. din Cernăuți, Petre a fost jurist cu funcții administrative importante, iar Victor a ocupat postul de profesor de studii balcanice la Univ. din București, fiind totodată un ilustru istoric.
Deși s-a născut în Macedonia, familia sa s-a numărat printre primii care au fost aduși de Alexandru Ioan Cuza pe meleagurile românești,cu scopul de a răspândi cultura românească printre aromâni.
A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie din București.Câțiva ani mai târziu susține doctoratul cu teza „Tradiție și cugetare în literatura greacă”.
Începând cu anul 1923 a ocupat funcția de profesor de limba și literatura elina la Univ. din Iași. Împreună cu Iuliu Valaori și D. Evolceanu a fost fondator al revistei de studii clasice Orpheus. A fost director general al învățământului secundar și superior precum și secretar general al Ministerului Instrucțiunii Publice. Totodată, fost membru corespondent al Academiei Române
Vezi și Literatura romana și Cultura romana