Cetăţeanul… posesor de armă de foc?

pistolE just sau nu să dobândim dreptul de a purta o armă de foc asupra noastră?

Institutul Naţional de Statistică informează că în ultimii ani rata de infracţiune s-a dublat, fapt justificabil în ochii multor cetăţeni prin aceea că numărul de poliţişti nu s-a schimbat în mod semnificativ, observându-se cu uşurinţă lipsa de eficienţă de care dau dovadă.

Cei care susţin ideea că cetăţenii ar fi îndreptăţiţi să capete acest drept consideră că o formă eficace de combatere a infracţionalităţii devine autoapărarea, iar purtarea unei arme de foc devine extrem de utilă în acest sens. Având în vedere că infractorul se bazează pe lipsa de apărare a victimei, o armă de foc l-ar putea lua prin surprindere şi ar avea efecte benefice asupra diminuării actelor de infracţiune.

Unii sunt de părere că un cetăţean raţional şi competent poate urma instructajul folosirii unei arme de calibru mic, întrucât acesta nu prezintă un grad înalt de dificultate. Există numeroase situaţii în care un purtător de armă de foc poate depăşi momente critice, fie că este el înşuşi implicat, fie că este vorba despre un act de întrajutorare faţă de un semen al cărui viaţă este pusă în pericol. Posibilitatea de a recurge la o astfel de măsură de (auto)apărare implică, deci, un grad mai înalt de siguranţă în surmontarea unor situaţii de criză.

Chiar dacă unii ţin să evidenţieze aceste aspecte pozitive ale deţinerii unei arme de foc, există o opinie conform căreia cetăţeanul trebuie să conştientizeze statutul său în societate şi să se limiteze la acesta. Astfel, poliţistul este autorizat de a utiliza arma, intrucât el este organul care aplică legea, ceea ce îl diferenţiază de ceilalţi. Dacă acest drept ar fi acordat fiecăruia dintre noi, atunci există riscul nu doar de a scădea autonomia legii, dar şi de a acţiona după un sistem personal de reguli, făcând abuz de putere.

Citește și  Clinchetul foilor de Abecedar

Pe lângă acest aspect, nu trebuie omis faptul că o armă de foc reprezintă un real pericol pentru cei ce nu le posedă. Trebuie luat în calcul că ea are capacitatea de a ucide, iar, fiind lăsată la îndemâna cuiva ce nu are cunoştinţă de manevrarea acesteia, aceasta poate conduce la adevărate tragedii. Spre exemplu, sa ne imaginăm cât de primejdioasă ar fi o situaţie în care un copil nesupravegheat găseşte o astfel de armă; urmările pot fi dezastruoase.

În faţa celor care ar poseda o armă de foc, cei care nu deţin acest drept rămân dezavantajaţi. Există pericolul ca într-o dispută persoana posesoare să-şi piardă controlul şi să apeleze la această modalitate de a-şi înfrunta adversarul. O astfel de înfruntare, în care unul posedă o armă, iar celălalt nu are posibilitatea de a se apăra în manieră egală, nu este doar injustă, dar, mai mult decât atât, poate determina rapid pierderea unei vieţi omeneşti. Şi, sub acest aspect, ne întrebăm: ar trebui oare ca cetăţenii să dobândească dreptul de a curma atât de uşor destinul altcuiva?

Adelina-Mihaela Poenaru