Judeţul Braşov se mândreşte în sudul oraşului Râşnov cu vechea Cetate Ţărănească, parte a sistemului transilvănean de apărare, constructorii având ca ocupaţie principală îndeletnicirile agricole. De altfel, este unul dintre cele mai bine conservate asambluri fortificate din această zonă.
Cetatea Râşnov, având o poziţie strategică, avea rolul de a controla accesul în Transilvania dinspre Valea cu acelaşi nume. Râşnovul a suferit, mai ales în secolul al XIII-lea, o grea încercare în urma invaziei tătarilor, momentul în care ţara Bârsei a fost pustiită. Prin urmare, localnicii au decis să ridice pe dealul calcaros al oraşului o cetate de refugiu şi apărare, fiind singura modalitate de supravieţuire a oamenilor de pe aceste meleaguri supuse loviturilor istoriei.
Poziţionată pe un deal stâncos, cetatea este împrejmuită de păduri, lăsând o cale de acces doar în partea de est. Prima atestare documentară despre această cetăţuie fortificată datează din anul 1335, când, din cauza unei năvaliri a tătarilor în Ţara Bârsei, ţinutul este pustiit, cu excepţia acestei cetăţi, ale cărei ziduri, intens fortificate, au rezistat atacurilor duşmane.
Deşi faţada cetăţii Râşnov a suferit de-a lungul timpului numeroase modificări, forma actuală conservă totuşi numeroase elemente arhitecturale ce vădesc istoria sumbră a acestei fortificaţii puternice, ce a triumfat in faţa asediilor la care a fost supusă în trecut. În perioada în care cavalerii teutoni au şezut în Ţara Bârsei, cei dintâi colonişti saşi au fost aduşi aici, parte dintre aceştia fiind instalată la cetatea Râşnov, alături de populaţia băştinaşă, aducând astfel o contribuţie importantă la dezvoltarea acestei fortificaţii.
Perimetrul cetăţii cuprinde două curţi: interioară şi exterioară, numită grădina cetăţii, unde erau adăpostite vitele. Aceasta prezintă o intrare destinată armamentului şi alimentelor şi una, pe sub turnul pătrat, pentru accesul vitelor. În incinta curţii interioare se aflau căsuţele localnicilor, cu dublu rol: de adăpost şi cămară.
Un mare dezavantaj al acestei aşezări l-a constituit multă vreme lipsa unui izvor de apă. Astfel, în timupl atacurilor prelungite, când rezervele de apă aproape că se finalizau, refugiaţii ieşeau în timpul nopţii pe poarta principală, aducând apă de la un izvor ştiut numai de ei. Pentru a se bucura de o apărare mai eficientă, oamenii au recurs la defrişarea pantelor de deal ce înconjoară cetatea, iar acolo unde accesul era totuşi posibil, au fost săpate şanţuri în stâncă.
O istorie tumultoasă s-a revărsat asupra Cetăţii Râşnov, o fortificaţie eroică prin demnitatea cu care şi-a adăpostit locuitorii în timpul atacurilor militare. Pentru a observa mărturiile tumultosului trecut, turiştii sunt invitaţi astăzi să viziteze şi muzeul cetăţii, unde numeroase exponate (arme, unelte, galerii, stampe, armuri etc.) tramsmit ecoul gravelor evenimente ce s-au petrecut între zidurile îmbibate de patimi şi suferinţă.
Adelina-Mihaela Poenaru
Articole înrudite:
Cetatea Hărman
Printre arcane de munți – călătorie la Tg. Secuiesc, Prejmer, Brașov și Râșnov
Biserica Biertan
Biserica Codlea
Palatul Cuza din Ruginoasa
Locuri pe care merită să le vizitezi în România (I)
Mănăstirea Moldoviţa
Cetatea Prejmer
Mangalia
Târgovişte – capitala Țării Românești
Mariana
Cum să cucerești o veveriță…
Mănăstirile Bârsana și Săpânța-Peri – simbolul veșniciei maramureșene
O panoramă de obiective turistice din Republica Moldova