Cetatea Alba Iulia inundată de vibrațiile muzicii de calitate

În sfârșit Ilinca și Pogany și-au făcut prezența în cadrul albaiulian. Copilașul nostru isteț era prea obosit ca să mai meargă în oraș, așa că l-am lăsat să pătrundă în lumea viselor, iar noi (Mimi și Ilinca) am plecat, cam în goană ce-i drept, spre cel mai apropiat restaurant. După ce foamea a fost stăvilită de o pizza gigant, am fost ademenite de undele sonore care se propagau în toată Cetatea, dinspre Piața Unirii.

Am pornit spre locul cu pricina și, așa cum indicau mai toate articolele, Festivalul Dilema Veche adusese în fața spectatorilor pe nimeni altcineva, decât legenda vie a muzicii folk, Nicu Alifantis. Spectacolul a debutat cu o melodie dragă sufletului meu, ,,Ce bine că ești”. Artistul nu a fost singur pe scenă, așa cum am fost obișnuiți să-l întâlnim de-a lungul aparițiilor sale. Cetatea a vibrat pe ritmul ansamblului Jidvei și ale violonistului de excepție Mihai Neniță, care au însoțit vocea inconfundabilă a artistului pe întreaga perioadă a spectacolului.

În 60 de minute a reușit să unească inimile a sute de spectatori, care nu au contenit să aplaude la unison fiecare piesă interpretată. Din desfășurătorul spectacolului nu au lipsit binecunoscutele piese ,,Ploaie în luna lui Marte” (o melodie, care a retrezit în sufletul meu amintiri de colecție) sau ,,Decembre”. O atmosferă superbă, melodii de suflet, un amalgam de sonorități tradiționale și moderne care au încântat auzul celor prezenți.

Totuși, ceva nu ne dă pace…Ce să fie? Mânate de un puternic feeling jurnalistic, ne îndreptăm cu multă hotărâre spre organizatori, pentru a-l răpi preț de câteva minute pe dragul nostru Alifantis. Reușim să ne strecurăm în culise și iată-ne ajunse lângă artist. Deși puțin mai mult grăbit, cedează insistențelor noastre de a răspunde la câteva întrebări.

Astfel, aflăm că este pentru prima dată pe aceeași scenă cu ansamblul Jidvei și că și-ar dori să mai aibă ocazia de a susține spectacole alături de ei. Nicu Alifantis este pentru a doua oară consecutiv prezent în cadrul Festivalului Dilema Veche. Ne mărturisește că a onorat invitația pentru că i-a surâs ideea să revină în fața publicului din Alba Iulia. Fericirea pe care o exprimă prin cuvinte se poate observa pe chipul lui. Este încântat că publicul a fost receptiv la apariția sa alături de ansamblul Jidvei.

Descoperim că Nicu Alifantis are mereu replicile umoriste la el. Pentru a nu divulga proiectele pe care le pregătește pentru fani, se strecoară subtil întrebării cu bancul: ,,Știi cum îl faci pe Dumnezeu să râdă ?… spunându-i planurile tale de viitor”.

Vedem că este foarte grăbit, însă nu renunțăm la ideea de a imortaliza momentul, căci, cine știe când vom mai avea ocazia să stăm alături de el. Odată poza obținută și încântate de isprava noastră, ne îndreptăm pașii spre Palatul Principilor Transilvaniei, căci seara nu se încheie.

Odată cu ora 23 urmează să înceapă concertul trupei Basorelief. Debutul a fost realizat de cei de la Basorelief, care au interpretat melodii compuse cu mai bine de treizeci 30 de ani în urmă. Calitatea concertului de Jazz va fi întreținută de Irina Popa, un talentat vlăstar al muzicii de această categorie, care dincolo de emoțiile puternice pe care le-a avut, a făcut un show de pomină. Solista, al cărui corp de panteră acaparează insantaneu privirile, seamănă (sau cel puțin mie și Ilincăi așa ni s-a părut) cu renumita cântăreață Amy Winehouse. Atât fizicul cât și timbrul vocal se apropie de stilul lui Amy. Voi ce credeți, nu am dreptate ?

Fascinate, pornim spre șederea noastră temporară, căci, peste doar câteva ore ne așteaptă alte obiective de explorat.

Mihaela – Ștefania Puțeanu