Categorie: Tinere talente

  • Aș vrea să fiu acolo unde mi-i gândul

    Aș vrea să fiu acolo unde mi-i gândul

    Răsună un clopot în mine. Epigonii gândurilor mele trezesc fiarele pe care prezența ei le îmblânzea. A nu se nega vreodată existența acestor fiare. Or ele sunt omniprezente în mintea noastră. Și doar ceva (ah, cât de vag sună acest ceva) tulbură apele. Cât de dor mi-i de omul care mă iubește mai mult decât mă […]

  • Despre încredere

    Despre încredere

    De ce să nu. Pentru că ne naștem singuri și murim singuri. Iar încrederea, dacă nu e, atunci trebuie să fie ca un chibrit: mică, ireversibilă, care oferă doar o șansă. De ce să da? Pentru că e… mic: Un chibrit e mic, deoarece producerea acestuia presupune sacrificare forestieră. Analogic, încrederea e o parte din […]

  • Cititul pe garduri sau șansa de a te lăuda că ești prost

    Cititul pe garduri sau șansa de a te lăuda că ești prost

    De ce e important să citim? Eu cred că nu e important – e inevitabil. Acum paisprezece ani mi-aș fi răspuns așa: trebuie să învăț a citi, ca să știu unde e plecată mama. Altfel, biletul lăsat pe masă e pus acolo ca să-l duc la coș. Dar nu e chiar așa de fix-pix. O […]

  • Arta, un mod de viață: Laura Popescu

    Arta, un mod de viață: Laura Popescu

    Este oare posibil ca arta să devină un mod de viață? Se poate scoate atâta inspirație din natură cât să-i poți reda frumusețea prin desen, sculptură sau grafică? Poți alege să îți petreci aproape tot timpul schițând chipuri, trasând linii, în scopul de a surprinde cadre, etape, modele sau locuri? Elevă a Liceului de Artă, Laura […]

  • Nostalgie de toamnă

    Nostalgie de toamnă

    Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă! (Nichita Stănescu) Pisica îmi toarce leneș lângă picior. Îmi mai aruncă câte o privire somnoroasă și apoi se ghemuiește lângă mine. Eu mai sorb o gură din ceaiul meu de mentă și privesc orizontul, apoi cerul, apoi îmi arunc privirea în gol; aștept să treacă un vis pe […]

  • Totul se schimbă, afară de nevoia noastră de copilărie

    Totul se schimbă, afară de nevoia noastră de copilărie

    Aș da orice să mă pot întoarce în trecut, să-mi mai văd priveliștea copilăriei mele; să simt acea emoție, să trăiesc din nou acele clipe, când mama și tata erau eroii mei, iar eu știam sigur că orice frică a mea era ușor de învins, pentru că eu aveam doi eroi invincibili. Port copilăria în […]

  • Între a respecta, a te respecta și a fi respectat

    Între a respecta, a te respecta și a fi respectat

    Respectul reprezintă atitudinea de stimă față de sine și față de ceilalți și e o calitate la fel de valoroasă ca iubirea. Când oamenii au suferit din iubire, prietenia și stima au fost cele care au venit să vindece rănile… „Oamenii au inventat respectul ca să ascundă locul gol, unde ar trebui să fie iubirea”, afirma Lev Tolstoi în celebra lui operă „Anna Karenina.” Consider […]

  • Poveste despre speranță

    Poveste despre speranță

    Era vară când inima mi-a fost ruptă în bucăți, fără voia mea. A fost lăsată pe un câmp, părăsită și uitată de lume. Ploi puternice mi-au udat-o și mi-au spălat rănile și mi-au atins cicatricile; soarele a încălzit-o cu putere, flori albastre au crescut în jurul ei, triluri de păsări au cântat pe lângă ea […]