Castelul Cantacuzino

castel-cantacuzinoRomânia e o țară frumoasă. Dar mai ales completă. Include toate formele de relief, plus niște bijuterii ale naturii, precum munții Carpați, Marea Neagră și Delta Dunării. Iar pe lângă aceste bogății hărăzite de univers, mai strălucesc și unele sădite de mână omenească.

O astfel de perlă arhitecturală sălășluiește într-un orășel de munte drag românilor în toate anotimpurile. Castelul Cantacuzino din Bușteni înfrumusețează locul din 1911 până în prezent, fiind construit sub îndrumarea arhitectului Grigore Cerchez la cererea fostului ministru al României, Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul). Clădirea ce în prezent adăpostește un muzeu, a fost o vreme în posesia familiei Cantacuzino, devenind după 1948 un sanatoriu al Ministerului de Interne. Poartă valoare istorică, documentară și artistică, impresionând printr-o arhitectură în stil neoromânesc ce înnobilează teritoriul țării și în zilele noastre.

Format din 4 corpuri, castelul cuprinde un pavilion central cu demisol, parter și etaj, și un pavilion de serviciu cu parter și etaj, ambele având fundație de beton, pereți din piatră cioplită și acoperiș din țiglă. Celelalte două corpuri se alcătuiesc dintr-o vilă administrativă cu un singur nivel, și dintr-o capelă.

Ajungând în zona Zamora din Bușteni, orice privitor își poate scălda ochii în frumusețea istorică locului. Ca un luminiș într-o pădure, se înalță pe o suprafață de 3148 mp clădirea ale cărei ziduri din piatră și cărămidă sunt impregnate cu un farmec aparte. Castelul este încununat de un parc cu alei care îndrumă plăcut pașii spre cascade, fântâni arteziene și alte frumuseți odihnitoare desprinse din rai. Ele alcătuiesc un preludiu al ochilor care urmează să fie furați de romantismul decorului interior, ce se compune din vitralii, console, feronerie din bronz, plafoane cu grinzi pictate, mozaicuri policrome, șeminee din piatră albă și alte obiecte frumos ornamentate. Valoarea culturală este sporită de colecția heraldică adăpostită în sala de primire, fiind un element unic în România. Aceasta reprezintă atât portrete murale cu membri munteni ai familiei Cantacuzino, cât și blazoanele familiilor de boieri care erau rudele prin alianță ale Cantacuzinilor.

Citește și  Colierul ce împodobește Făgărașul

Un pericol de trecere în uitare a valorii artistice a amenințat castelul în perioada în care a servit drept sanatoriu, pereții fiind vopsiți uniform. Picturile originale au trecut după retrocedare printr-un proces de restaurare, fiind vizibile astăzi spre încântarea vizitatorilor. Astfel domnește și în prezent o bogăție făurită de om a teritoriului românesc, încărcat cu multe astfel valori culturale ce stau dovadă a frumuseții incontestabile a țării noastre.

Gabriela Tăbăcaru