Biserica „Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Tămăşeni – o punte între sacru şi profan

Crezul într-o existență dincolo de lucrurile palpabile este cel care ne ancorează în virtutea moralității. Indiferent de numele pe care îl poartă divinitatea călăuză, credința într-o forță superioară este cea care ne ghidează rațiunea în luarea deciziilor comportamentale.

Fiind într-o scurtă drumeție în Municipiul Roman, echipa EduSoft a poposit şi într-o localitate care poartă în istoria ei confruntarea dintre cei doi fii ai lui Alexandru cel Bun, Alexăndrel și Bogdan. Satul Tămășeni, situat la 8 km de orașul Roman este o încântare a simțurilor.

Biserica Romano-Catolică, „Sfânta Fecioară Maria, Regină”  se ridică de mai bine de jumătate de veac din mijlocul caselor puzderie, îngrijite, ce emană un aer occidental. O comună total diferită de unele surate, care zac în mizerie și dezordine.

Comuna Tămășeni, în componenţa căreia intră şi satul Adjudeni,  impresionează prin ordinea și curățenia care te pândesc la fiecare colț de stradă. Iar dacă sătenii sunt atât de gospodari, cum poate arăta biserica lor, decât impunătoare și maiestuoasă?

Biserica cu un singur turn a fost ridicată a fost ridicată pe la jumătatea veacului trecut. Este o construcție care impune respect și evlavie. Puritatea zidurilor te trimite cu gândul la inocența divină.

De îndată ce pătrunzi în parcul ce împrejmuiește biserica, ești cuprins de un sentiment aparte. Pășești într-un eden teluric ce-ți îndreaptă spiritul spre aspectul cu adevărat important al vieții: veșnicia. Simți cum sacralitatea pătrunde prin fiecare părticică a trupului tău și-ți înclină corpul pângărit de cotidian în fața lăcașului de cult.

De o parte și de alta a aleii ce te conduce spre intrarea în biserică, îți numără pașii Maica Preasfântă și Fiul ei. Interiorul lăcașului este un răsfăț spiritual; Intrarea e o treaptă spre divinitate. Odată ce ai pătruns, simți că te apropii de o entitate dincolo de temporal, un Dumnezeu care e acolo să te asculte, care e gata să vorbească oricând cu tine. El doar așteaptă ca tu să simți nevoia unei deschideri față de el.

E un loc pe care l-am vizitat pentru prima dată, dar aș mai face-o și a doua oară, deoarece, câteva minute petrecute aici îți redau echilibrul spiritual de care avem atâta nevoie.

Mihaela – Ștefania Puțeanu

Articole înrudite:

Trecutul – o parte din noi Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, un sanctuar al timpului Pe stil vechi Catedrala Mitropolitană din Iaşi Bacău – orașul de la confluența Bistriței cu Siretul Mănăstirea Moldoviţa Un diamant divin Târgovişte – capitala Țării Românești Mănăstirea Sucevița – o poartă către Dumnezeu Ştefan cel Mare – apărătorul creştinătăţii Mănăstirea Sinaia – Catedrala Carpaţilor Mănăstirile Bârsana și Săpânța-Peri – simbolul veșniciei maramureșene La templul cuvintelor Berzunți – liniștea care vorbește