Într-un sistem democratic prioritară este decizia majorităţii, fapt pentru care şi în artă aceasta ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi impune voinţa. Opinia publică, după părerea unora, este cea mai îndreptăţită pentru a accepta sau a refuza anumite manifestări artistice, în funcţie de modul în care societatea le percepe. Astfel, respingerea anumitor opere de către conştiinţa colectivă – o opinie, deci, de natură intrinsecă – ar deveni plauzibilă în contextul protejării unor categorii de persoane vulnerabile, precum minorii (evitarea nudismului sau a ilustraţiilor cu implicaţii obscene) sau anumite grupuri religioase (unele forme de exprimare pot intra în conflict cu principiile spirituale ale acestora).
Pe lângă acestea, se consideră că cenzurarea artei de către societate ar putea constitui o cale optimă de obţinere a echilibrului şi a stabilităţii culturale dorite. Opinia publică reprezintă, de altfel, cel mai bun factor reglator în orizontul de manfestare artistică a unor forme dăunătoare, prin prisma faptului că trebuie să existe o concordanţă între principiile, valorile colective şi mesajul transmis de operele de artă. Anumite tematici, precum moartea, nuditatea, violenţa, grotescul pot fi configurate de o manieră exacerbată, stârnind reacţii negative în cadrul societăţii. Trebuie luat în considerare faptul că psihologia colectivă deţine un carcater mai instabil şi mai impulsiv decât cea individuală şi este mult mai receptivă în cazul unor motive ce ar putea determina un sentiment sau chiar o atitudine de revoltă.
De altfel, viziunea majorităţii presupune un proces de selecţie în baza criteriul calităţii, impus de opinia publică, care are libertatea de a-şi exprima acordul sau dezacordul faţă de valorile transmise prin artă.
Pe de altă parte, arta reprezintă tocmai o cale de exprimare a libertăţii interioare şi o transpunere neîngrădită a viziunilor originiale. Iar, dacă cenzurarea acesteia s-ar produce, oare acest fapt nu ar determina inhibarea procesului creator, dezvoltarea şi diversificarea artistică?
Reticenţa publicului faţă de anumite forme de manifestare artistică poate împiedica evoluţia acesteia în timp. Spre exemplu, indignarea pe care a produs-o la un anumit moment Demoiselles d’Avignon a lui Picasso sau Fontaine a lui Marcel Duchamp a dus iniţial la excluderea lor din galeriile de artă, însă ulterior acestea s-au integrat în cadrul celor mai mari capodopere din domeniu. Prin urmare, dacă voinţa publică şi-ar fi impus vehement punctul de vedere, cenzurarea ar fi împiedicat dezvoltarea conştiinţei artistice de-a lungul timpului.
Mai mult decât atât, varietatea culturală existentă la nivelul societăţii determină un anumit grad de incompatibilitate dintre gustul colectivităţii şi opera de artă la care acesta se raportează. În ansamblul ei, arta comportă şi un rol social, constituind o cale de a-i determina pe oameni, în plan individual, să-şi dezvolte creativitatea, iar pe plan colectiv să dobândească diversitatea în gândire, prin multitudinea de viziuni prezentate. Trebuie admis faptul că societatea nu deţine calificarea necesară pentru a aprecia adecvat calitatea exprimărilor artistice şi de aceea există numeroase situaţii în care respingerea unor opere se produce doar pentru că acestea prezintă un mesaj diferit şi dificil de asimilat de conştiinţa colectivă, obişnuită în mod tradiţional cu altceva.
În fond, arta nu are o natură coercitivă, iar prin acest aspect înţelegem că orice persoană care nu agreează o anumită expresie artistică are libertatea de a se izola de influenţa acesteia. Arta ilustrează anumite valori, însă nu impune populaţiei însuşirea acestora, ci fiecare are libertatea de a se lăsa sau nu influenţat. Fiecare individ posedă discernământ şi posibilitatea de a alege, iar opinia personală nu trebuie impusă la nivel de colectivitate. Când vine vorba de minori, pe care societatea încearcă să-i protejeze, se remarcă faptul că majoritatea formelor de exprimare artistică, ce conţin un mesaj ce i-ar putea afecta, sunt însoţite de un avertisment în acest sens.
Adelina-Mihaela Poenaru
Articole înrudite:
Comorile culturale trebuie returnate ţării de origine?
Căsătoria interetnică sau interreligioasă
Mâine – între realism şi idealism
Cultura, managementul cultural şi piaţa de artă
Femeia în societate
Intrarea cu sau fără plată în muzee?
Internetul… cenzurat?
Femeia – emancipată social sau supusă dogmei religioase?
Atitudinea profesorului și procesul de învățare
Este Wikipedia de încredere?
Educaţia civică – esenţială pentru elevi şi societate
Seara artiștilor la Centru de Cultură „George Apostu” din Bacău
5 mai – marca evenimentelor istorice globale
Vernisaj al artei adolescentine – o frumusețe revigorantă