,,Anne Boleyn” – Albert Horace

Pasionată fiind de marile figuri istorice feminine, m-am hotărât să citesc despre Anne Boleyn, o figură cunoscută în istoria Angliei.

Cartea lui Albert Horace reprezintă o combinație între istorie și ficțiune. Cumva mi-a dat senzația că sunt un martor invizibil și mut al unei întâmplări ce a marcat pentru totdeauna istoria.

Cartea în sine mi-a plăcut, povestea, provenind dintr-o întâmplare reală, mi se pare incredibilă, simbolul acesteia fiind ambiția. Desigur că există și anumite diferențe între carte și istorie. În carte Anne nu are nicio soră sau frate, pe când în istorie are o soră (Mary Boleyn) și un frate (George Boleyn). În istorie Anne avea pielea maslinie și era brunetă, pe când în carte ea este descrisă ca fiind blondă, cu o piele de porțelan. Sigur, aceste diferențe fac parte din imaginația autorului. Poate el și-a imaginat-o pe Anne blonda.

Ce a făcut Anne Boleyn atât de special? Ei bine, a sedus un rege căruia îi fugeau ochii după orice ființă care purta fustă. Desigur, acel rege (Henric al VIII-lea) era căsătorit cu Catherine de Aragon. Să nu credeți că acest legământ care se presupune a fi sacru l-a oprit pe dragul nostru rege, nu, nu. Nimic nu-l putea opri pe Henric, întotdeauna obținea ceea ce voia. Însă, ca s-o aibă pe Anne nu avea să fie ușor. Anne deținea anumite principii, știa foarte bine că arta de „a deține” pe cineva nu stătea în a te oferi pur și simplu pe tavă, ci în a-l ispiti, fără a oferi ceva concret. Știți cum se spune „Fructul oprit e întotdeauna mai delicios.” (Să știți că trucul ăsta funcționează și în zilele noastre). Așa că Anne s-a abținut, iar Henric înnebunea cu fiecare zi, visând la buzele trandafirii ale Annei și dorindu-și să-i posede trupul gingaș.

Într-un final, observând că Anne nu avea să cedeze, a decis că trebuia s-o aibă neapărat, și cum altfel decât căsătorindu-se cu ea, și punând-o pe tronul Angliei. Dar după cum am menționat și înainte, Henric deja era căsătorit, iar Anglia deja avea o regină. Cum avea el sa scape de povară? Cum avea s-o izgonească pe Catherine? Voia un divorț, dar pe vremea aceea conceptul de „divorț” nu exista, nu era acceptat de societate sau de Papa. Așa că Henric a rupt orice legătură cu biserica de la Roma, și a înființa o nouă biserică care este supusă regelui Angliei. Ce pot spune, dragilor? Omul era de necontrolat. Așa că a izgonit-o pe Catherine și s-a căsătorit cu Anne.

Am uitat să menționez că regele Henric al VIII-lea era obsedat cu ideea de a avea un moștenitor, această ambiție curmând viața Annei, deoarece aceasta, la scurt timp după căsătorie, a dat naștere unei fete, Elisabeth I (cunoscută și ca regina fecioară).

În carte a existat și un bărbat ce „juca” rolul iubitului Annei. Deși Anna nu l-a inșelat niciodată pe rege, acesta a fost motivul principal pentru care ea a fost executată. De fapt, acest motiv reprezentă o minciună concepută de rege pentru a scăpa de Anne și pentru a se căsători cu noul lui moft Jane Seymour.

Anne Boleyn a avut, din punctul meu de vedere, un sfârșit tragic rezultat al ambiției ei. Ea și-a jucat foarte bine rolul la început, însă trebuia să se aștepte la asta, nu e ca și cum Henric a pus-o pe tronul Angliei fără a-și distruge soția precedentă. Era clar că asta i se va întâmpla și ei, numai că mai rău. Caracterul puternic al acesteia a fost și ce a declanșat această „ură” a regelui, ah, și faptul că nu i-a născut un băiat.

Cartea este foarte interesantă, pentru că îți îngăduie să faci parte din fantezie, din poveste, Wikipedia asemănându-se cu un duș rece.

Anca Condurachi