Minitrip cultural în județul Iași (I) – Palatul Culturii

Când spui Iași, te gândești automat la un oraș încărcat de cultură, multă cultură peste tot: pe scaunele tramvaielor, pe pereții clădirilor care așteaptă restaurare, pe chipurile încercănate ale studenților care abundă orașul (cearcăne cu origini obscure, uneori de la învățat, alteori de la escapadele de noapte de prin Bază sau alte locale de înecat amarul și slăvit distracția), în cafenelele studențești și poststudențești- că aia e, obiceiurile se schimbă greu; ca să fim mai exacți, peste tot.

Un nucleu cultural și un real simbol al Iașiului rămâne, totuși, Palatul Culturii. Toată lumea a auzit de el și l-a văzut, fie chiar și datorită unei profane vizite la Palas Mall. Proaspăt renovat, palatul nostru este o bijuterie arhitecturală pentru ochi. Pentru cine nu a reușit încă să îl viziteze, iată un spoiler care sigur vă va face să vă sunați prietenii și să vă programați o ieșire la palat. Și dacă tot vă treceți în agendă, este bine de știut că dacă sunteți studenți/ elevi (obligatoriu cu carnet de student/elev), trebuie să achitați 10 lei și veți vizita muzeul integral. Pentru celelalte liste de prețuri, click aici și citiți cu atenție http://palatulculturii.ro/informatii-generale . Sala Voievozilor și Sala de Judecată e free-entry.

În primul rând, să ne lămurim care-i treaba cu originile clădirii, când și de ce a apărut: construcția a fost ridicată încă de la începutul secolului al XIX-lea, în cadrul Curții Domnești, însă a avut un rol efectiv abia după 1925, și anume de Palat Administrativ, sub domnia regelui Ferdinand al României.

Palatul Culturii, restaurat între 1906-19025 în stil neogotic de către arhitectul Ion D. Berindey, servește astăzi orașului drept adăpost al câtorva muzee impresionante. Vorbim astfel de Muzeul de Istorie, Muzeul Științei și Tehnicii Ștefan Procopiu, Muzeul de Artă și Muzeul Etnografic al Moldovei , despre care vom aminti câteva cuvinte în continuare.

Citește și  Salina Praid – distracţie şi tratament

Cu siguranță ați intrat în cel puțin un muzeu de istorie până acum; ei, bine, Muzeul de Istorie din cadrul Palatului este o adevărată perlă a coroanei muzeelor de profil. Printre atracțiile cele mai apreciate se numără podeaua din sticlă sub care se pot observa ruinele fundației inițiale, un cort de luptă fidel amenajat, armele din epoci străvechi, ținutele medievale așezate pe manechinele mândre și colțurile de istorie vie, anume amenajări de mobilă veche de câteva secole, care te fac să te gândești că oricât de grea ar fi fost viața înainte fără tehnologie și alte facilități, măcar esteticul era un must-have ale epocii.

După istorie, o lecție vizuală de etnografie cade foarte bine retinei. Muzeul de Etnografie adăpostește o expoziție foarte bogată de ii de pe întreg vechiul teritoriu al României, manechine care poartă costumații tradiționale din basma până-n opincă, specifice fiecărei regiuni geografice românești, obiecte și recreări de situații specifice anumitor sărbători, și numeroase unelte din lemn și fier despre care până și bunicii noștri au auzit de la bunicii lor. Am zis despre cât de frumoase sunt costumele noastre tradiționale? Nici nu are rost, nouă ne plângeau ochii observând detaliile de pe acestea și armonia vizuală.

Vom continua incursiunea noastră în cultură pășind pragul Muzeului de Artă, care, per ansamblu, este o operă de artă. Tonitza, câteva odalisce, artă românească modernă și contemporană, artă europeană, Școala Franceză, nuduri inocente, Caravaggio, Pallady și Băncilă sunt doar câteva nume pentru care ar trebui să nu vă mai țineți ochii departe de ramele și sculpturile aflate aici. Galeria este constituită din câteva săli laborios împodobite, iar la final vă veți mulțumi vouă înșivă pentru că în loc să vă obosiți ochii cu enșpe mii de selfie-uri de pe facebook, le-ați oferit un răgaz de plăcere.

Citește și  Băile Balvanyos - o oază de sănătate

Ultimul muzeu trecut pe biletul dumneavoastră este Muzeul Științei și Tehnicii. Pentru împătimiți, aici ar putea fi micul rai. De la mașini de scris Remington de pe vremea când abia apăreau primele aparate de fotografiat- exemplare pe care, de asemenea, le găsiți în vitrine-, la instrumente muzicale și mașinării complexe din diferite domenii inginerești.

Să mai zic ceva? De fapt Palatul Culturii este și mai frumos în realitate, și mai are și un Turn cu Ceas unde mecanismele sunt mai vechi decât cel mai bătrân om pe care îl cunoașteți, și încă bat melodios ritmurile Horei Unirii la fiecare oră fixă. Nenea de-acolo ne-a zis niște detalii foarte interesante despre Ceas și legătura noastră cu frații de peste Prut.

Haide, teneșii în picioare și fuga la palat. Merită sacrificată o bere pentru bilet.

Lorena Enache