Munţii Rarău-Giumalău – diversitate peisagistică

https://ciurciun.wordpress.com/2011/06/25/muntii-rarau-giumalau/
https://ciurciun.wordpress.com/2011/06/25/muntii-rarau-giumalau/

Prezentare generală

Munții Rarău – Giumalău reprezintă un masiv muntos situat în Nordul Carpaţii Orientali, între văile Moldovei şi Bistritei și face parte din Munții Bucovinei. Sunt alcătuiți din şisturi cristaline şi calcare mezozoice. Altitudinea maximă în masiv este de 1653 metri şi este atinsă de Vârful Rarău. Masivul are păşuni alpine întinse şi aici se găsesc Pietrele Doamnei, un monument al naturii.

Masivul Giumalău este situat la Vest de Izvorul Giumalău și Chiril. Vârful Giumalău, situat în partea centrală, măsoară altitudinea de 1857 m. De aici pornesc interfluvii care formează poduri netede la altitudinea de 1000 – 1200 m și 1350 – 1450 m, terminându-se spre Versanții Bistriței și Putna.

Pe versantul de est al masivului se află rezervaţia forestiera ştiinţifică Slătioara.

Masivul reprezintă o puternică zonă turistică datorită diversității de peisaje naturale oferite de vegetație și de relief, ce se relevă turiștilor. Zona este formată din două masive la ale căror periferie se află două puncte de o importantă valoare turistică: Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei.

Climă

Regiunea munţilor Rarău-Giumalău, se definește printr-o climă continentală cu nuanţe de excesivitate, diferențierile fiind făcute de  altitudine. În întreaga zonă se resimt atât influenţele maselor de aer rece de origine baltică, cât şi a celor vestice, atlantice, cu precădere vara. Temperatura medie anuală variază între  2° C la staţia meteorologică Rarău, 5° C la Vatra Dornei şi 6,8° C la Câmpulung Moldovenesc. Din cauza acestei clime luna ianuarie este cea mai friguroasă cu temperaturi medii de -7,7° C la Rarău, -6° C la Vatra Dornei şi -3,5° C la Câmpulung Moldovenesc, iar lunile în care se înregistrează cele mai înalte temperaturi sunt iulie -august, cu temperaturile medii de 11,8° C la Rarău, 15° C la Vatra Dornei,16,4° C la Câmpulung Moldovenesc.

Pe Rarău și Giumalău iernile sunt lungi şi aspre în depresiunile de la nord şi sud – vest puțin mai moderate.Comparativ cu temperatura de pe munți, în depresiuni este mult mai frig, pe văi producându-se roua, bruma și ceața.  În depresiuni numărul anual al zilelor fără îngheț nu depășește 120, iar în Giumalău și Rarău nu depășește 80.

La Vatra Dornei precipitațiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 672 mm, la Câmpulung Moldovenesc 686 mm,  pe Rarău 926 mm şi pe Giumalău peste 1000 mm. Având în vedere raportul de precipitații, cele mai favorabile luni pentru turism sunt  iulie, august, septembrie și parţial octombrie. Viteza medie anuală a vânturilor este de  8-10 m/s.

Hidrografia

Apele care izvorăsc din regiunea  Munţilor Rarău – Giumalău aparţin celor două bazine hidrografice: Bistriţa şi Moldova, ambele vărsându-se în râul Siret. Apele de pe laturile de vest și sud se revarsă în Bistriţa, iar cele din nordul şi estul celor două masive se revarsă în Moldova. Văile celor două râuri reprezintă limitele între care se întinde acest lanț muntos.

Citește și  Facebook - atracție irezistibilă

Datorită măreției și frumuseții sale, Valea Bistriţei este considerată a fi  una dintre cele mai frumoase din Carpaţii Româneşti. Alături de ea este situată Valea Moldovei, care cuprinde poieni şi pajişti, oferind peisaje caracteristice Obcinilor Bucovinei. Bistriţa își are obârșia în  Munţii Rodnei, având lungimea totală de 288 km.

Valea Bistriței http://www.trilulilu.ro/imagini-diverse/ceahlaul-si-valea-bistritei
Valea Bistriței http://www.trilulilu.ro/imagini-diverse/ceahlaul-si-valea-bistritei

Cea de-a doua mare arteră hidrografică din regiunea Munţilor Giumalău şi Rarău este Moldova, care curge , între defileele de la Pojorâta şi Prisaca Dornei. Moldova își are obârșia în Obcina Mestecănişului, de pe versantul de sud al culmii Alunişul (1294 m).Afluenţii ei sunt: Râul Putna, Pârâul Izvorul Giumalăului, Izvorul Alb.

Flora și Fauna

Munții Rarău – Giumalău oferă turiștilor peisaje de basm ce vor rămâne întipărite în memoria celor care ajung pe aceste meleaguri. Flora regiunii este alcătuită pajiști și păduri, ce formează tezaurul ei. Sunt întâlnite două tipuri de pajiști – cea alpină și subalpină. Între 2% și 30% pajiștile sunt acoperite de păiuş roşu, iarba vântului şi ţăpoşică (Agrosti -Festuectum montanum. Restul de porțiuni sunt caracterizate de prezența mai multor ierburi specifice: păiuşcă (Agrostis tenuis), păiuşul (Deschampsia aespitosa), precum şi ferigi. În locurile cu o umiditate crescută întâlnim  piciorul cocoşului (Ranunculus acris), rogoz (Carcx sp.), coada calului (Equisetum arvense).

https://spetcu.files.wordpress.com/2014/10/2014-08-20-creasta-giumalaului-132-1600x1200.jpg
https://spetcu.files.wordpress.com/2014/10/2014-08-20-creasta-giumalaului-132-1600×1200.jpg

O mare parte a acestei zone muntoase este ocupată de păduri, cu precădere de rășinoase. În munţii Rarău-Giumalău întâlnim: molidul (Picca abies), bradul (Abies alba), pinul silvestru (Pinus silvestris), zada sau laricele (Larix decidua), zimbrul (Pinus cembra), iar la limita cu golul alpin se găseşte jneapănul (Pinus mugo), fagul (Fagus silvatica), mesteacănul (Betula pendula), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), arinul verde (Alnus viridis), plopul tremurător (Populus tremula), salcea căprească (Salix caprea).

http://www.malident.ro/ro/tourist_attractions.php
http://www.malident.ro/ro/tourist_attractions.php

Cum e bine cunoscut faptul că pădurile de conifere sunt sărace în vegetație, în pădurile din masivul Rarău – Giumalău întâlnim doar specii de plante cărora le sunt prielnice lumina puţină şi umezeala abundentă. Amintim: măcrişul (Oxalis acetoscla), degetăruţul (Soldanella major), lăcrămiţa (Majanthenum bifolium), clopoţeii (Campanula obictina), iar în rariştile de molid se întâlnesc: murul (Rubus caesius), zmeurul (Rubus idacus), fragul (Fragaria vesca), alunul (Corylus avellana), socul de munte (Sambucus racemosa), caprifoiul (Lonicera sp.).

Citește și  Între realitate şi fantezie la Sighişoara Medievală

Pajiștele montane se scaldă într-o diversitate pete de culoare oferite de specii de flori ca: arnica sau podbalul de munte (Arnica montana), brânduşe de primăvară (Crocus sp.), bulbuci de munte (Trollius europacus), bumbăcăriţa (Eriophorum sp.), ciuboţica cucului (Primula officinalis), clopoţei (Campanula sp.), garofiţa de munte (Dianthus sp.), genţiana sau ghinţura (Genţiana sp.), ghinţura galbenă (Genţiana Iuţea), untul vacii (Orchis sp.), trifoiul (Trifolium pratense). Pe stânci şi grohotişuri pot fi întâlnite specii ca: arginţică (Dryas octopetala), liliac de stâncă (Daphnae oncorum), floarea de colţ (Leontopodium alpinum)

Fauna din masivul Rarău – Giumalău este bogată în specii de animale cum ar fi:ursul brun (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus), căpriorul (Capreolus capreolus), mistreţul, râsul (Lynx lynx) vulpea (Vulpes vulpes), jder (Martes martes), veveriţa (Sciurus vulgaris), lupul (canis lupus) şi mai rar iepurele (Lepus europaeus). Deasemenea, sunt întîlnite şi speciile de lilieci (Myotis myotis şi Myotis oxygnatus) şi şoareci de zăpadă (Microtus nivalisneprus.). Dintre păsări amintim: piţigoiul (Parus major), ciocănitoarea (Pica pica), bufniţa (Bubo bubo), forfecuţa (Loxiacurvirostra), brumăriţa de stâncă (Prunella collaris), gaiţa de munte (Incifraga carpates), vânturelu roşu (Falco tonunnculus), fâsa de  munte (Antus sponaletta).

De reținut este faptul că turiștii se pot bucura de prezența cocoşului de munte (Tetrao urogallus), a cocoşului de  mesteacăn (Lyrurus tetrix) și a  corbului (Corvus  corax), păsări ocrotite prin lege.

Dacă în trecut apele erau populate de un număr considerabil de specii de pești, astăzi, pâraiele găzduiesc un număr redus de pești printre care păstrăvul  indigen  (Salmo trutta  fario),  păstrăvul  curcubeu  (Salmo  irideus),  lipanul (Thymallus thymallus), cleanul (Leuciscus cephalus), mreana (Barbus barbus), moioaga (Barbus meridionalis petenyi).

Odinioară, în apele Rarăului înotau lostrița și lipanul, însă în prezent nu s-a mai semnalat prezența acestora în zonă. Este cunoscut faptul că  Lostriţa este cel mai mare salmonid (salmonid=familiile de peşti din apele de munte din care face parte şi păstrăvul), care, la maturitate, poate ajunge la 1 m lungime şi la greutatea de 14 kg.

Vezi și Relieful României, Hidrografia României