Portul popular românesc

Caracteristici generale ale portului popular românesc

Portul românesc, ca trăsături generale are aceeași asemănare pe tot cuprinsul țării, având desigur deosebiri de amănunte, cu schimbări de formă, croială sau doar de modul de folosire a pieptănăturii și a podoabelor. El are ca trăsătură esențială unitatea în varietate, diferitele costume fiind caracteristice regiunilor și zonelor respective.

Costume populare româneşti (Sursa: http://ciobanasul.ro/?p=934)
Costume populare româneşti (Sursa: http://ciobanasul.ro/?p=934)

Istoria portului popular românesc

Portul popular românesc își găsește rădăcinile în portul strămoșilor noștri traci, geți și daci și se aseamănă cu cel al popoarelor din Peninsula Balcanică, desigur cu deosebirile care constau în amănunte decorative și colorit. În decursul istoriei, structura și evoluția costumului popular românesc și-a păstrat nealterate caracteristicile esențiale.

Costume de femei dace (Sursa: https://romaniadacia.wordpress.com)
Costume de femei dace (Sursa: https://romaniadacia.wordpress.com)

Pornind de la realizări artistice făcute cu materii prime produse în gospodăriile țăranilor, portul popular românesc a evoluat de-a lungul secolelor, dovedind o bogată măiestrie a țăranului român, atât în ornarea țesăturilor și a broderiilor, cât și în obținerea culorilor vegetale. Portul popular se diferențiază în funcție de anotimp, ocazii festive, vârstă și sex, adaptându-se ocupațiilor specifice fiecărei zone.

Varietatea portului popular românesc

Astfel, în funcție de ocazie, costumul popular poate fi mai simplu, de exemplu cel folosit în timpul muncilor agricole, până la cel mai frumos ornat, cel folosit la nuntă. Diferența costumelor se reflectă și în funcție de categoriile de vârstă, astfel, cel al copiilor, deși ca tip de îmbrăcăminte e la fel, are anumite diferențe. De exemplu, la femei deosebirea constă în schimbarea gătelii capului, care diferă în cazul fetei nemăritate față de femeia căsătorită.

Costume populare femeieşti, din Prahova (Autor Andrada Daciana, Wikipedia)
Costume populare femeieşti, din Prahova (Autor Andrada Daciana, Wikipedia)

Portul popular femeiesc

În general, costumul femeiesc e compus din: cămașă, poale și piesa care acoperă partea de la brâu în jos care se deosebește de la o regiune la alta. Ea are și denumiri diferite în funcție de forma ei și de zonă, astfel ea poate fi „catrință”, „vâlnic”, „fotă”, „opreg”. Aceste piese sunt țesute din lână, având ornamentație mai simplă sau mai complicată în funcție de ținut. Cămășile au aceleași părți ornamentale, cu unele deosebiri cromatice. O completare a portului femeiesc e marea varietate a gătelii capului care diferă de la o zonă la alta, chiar de la sat la sat, valoarea acestei găteli depinzând de frumusețea țesăturilor și a broderiilor sau a celorlalte podoabe în acest scop. Ele sunt compuse din: marame, năframe, cepse sau cununi. Alte piese ale costumului femeiesc sunt brâiele și betelele, care prezintă și ele deosebite realizări artistice. Caracteristic costumului femeiesc din toate regiunile constă în folosirea, ca fond, a culorii albe, a țesăturilor de in, cânepă și lână.

Citește și  Salina Trotuş din Târgu Ocna

 

Portul popular bărbătesc

Costum popular bărbătesc, zona Oaş
Costum popular bărbătesc, zona Oaş

Costumul bărbătesc e mai simplu, compus dintr-o cămașă lungă în sudul și estul țării și mai scurtă în nord și vest, iar pantalonii în sud si est sunt lungi și strâmți iar în nordul și vestul țării sunt mai scurți și mai largi. Ei sunt confecționați din pânză sau postav țesut în casă. Peste cămașă bărbații își pun un brau șesut în casă sau un chimir de piele, în funcție de regiune și de ocupație. Iarna, peste hainele enumerate mai sus se poartă haine din postav, frumos ornamentate, sau cojoace din piele și pieptare.

Ornamentaţia costumului românesc

Elementul principal în ornamentația costumului românesc constă în modul de decorare, atât ca plasare cât și compoziție a motivelor, ele fiind plasate în anumite spații. În general ornamentația costumelor este geometrică, stilizând formele de inspirație naturală, cum ar fi: păsări, flori, animale. Specific costumului românesc este elementul cromatic, caracterizat prin sobrietate și echilibru în folosirea culorilor, în combinația lor în mod armonios, rezultând obținerea efectelor coloristice de bun gust și rafinament artistic. Culorile de bază sunt: negru, roșu, cafeniu închis, albastru, verde și violet.

Vezi aici [folclorul românesc]