Viaţa studenţească

Dar oare cum e?

Niciodată viața nu fu mai frumoasă…

Îmi vin versuri în minte când mă gândesc la anii de student. . Eu încă nu știu. Student? A fi sau a nu fi? Mi s-a-ntâmplat. Numai că n-a fost un act inopinat, ca să ne înțelegem! Adevărat, alegem să fim studenți, dar nu toți au șansa aceasta. E momentul acela când, dacă atingi o oarecare vârstă (19 ani, de regulă), trebuie să iei o hotărâre, una definitivă. Pentru că acei 3-5 ani, atât cât, în medie, ești student, îți marchează viitorul sau, mai bine zis, constituie apanajul a tot ceea ce ulterior numim – și ne place chiar – carieră, familie.

studenti_uk

Cred că percepţia raţională primează în faţa celei sentimentale atunci când vine vorba de înţelesul lexemului „student”. Înainte ca acestea să finalizeze într-o viziune unitară, lucrurile arătau cam așa:

„Creierul: Păi, înțeleg, voi avea multe teme de făcut, bătăi de cap, situații stresante, dar voi fi mai matură și voi face față.

Inima: În sfârșit (un sfârșit abia la început 🙂 ) voi fi liberă, fără a mai resimți vreo constângere!

Acum, când experimentez această etapă, am căpătat o anumită conştiinţă: avem șansa să ne facem griji și s-o facem pe preocupaţii mai des decât în restul timpului, însă acești ani puțini sunt aceia care ne preschimbă. E punctul de la care, plecând, ajungi în vârful săgeții. Acest principiu e oarecum legat de întrebarea: Cum să mănânci un elefant? Răspunsul este să-l tai în bucăți mici. Păi, la fel se întâmplă și în cazul stabilirii unui scop grandios. Astfel, ca să atingi zenitul în drumul tău profesional – ceea ce prezintă un țel uriaș – se impune necesitatea de a-l împărți în alte scopuri, mai mici. Iar asta presupune adaptarea la un context existenţial nou: căminul studențesc să-ți devină casă, săritul peste micul-dejun să prezinte o deprindere imperceptibilă, iar prânzul frugal să devină de departe obişnuinţă relativă. La superlativ pot aprecia doar latura care nu-mi permite să mă transform: în trei ani de studii reușești să cunoști oameni care să-ți populeze orașul lăuntric.

Nu știu dacă aș avea vreun motiv ca să renunț la facultate, la viața de student, dar cu siguranță am alte o sută de motive pentru care aș alege drumul acesta. De ce? Păi, e ca și cum l-aș întreba pe Dumnezeu de ce a ales verdele pentru natură. Pentru că e frumos!

A fi student înseamnă a-ți face din stres un mod de viață. Dar nu e placebo sau Sindrom Stockholm. E o alternativă. Şi încă una frumoasă!

Maria Dicusar


Posted

in

, ,

by