Unirea Principatelor Române

Alexandru Ioan Cuza
Alexandru Ioan Cuza

Unirea Principatelor Române reprezintă un moment important în istoria românilor reprezentând actul unirii dintre Moldova şi Ţara Românească (24 ianuarie 1859). Acesta a pus bazele statului naţional român, a deschis drum larg dobândirii independenţei de stat şi desăvârşirii unităţii naţionale, progresului multilateral al României moderne.

Unirea Principatelor este rezultatul luptei îndelungate a poporului român, impulsionată în sec. XIX de creşterea conştiinţei naţionale, ca urmare a Revoluţiei de la 1848, cerută de dezvoltarea social- economică şi politică a celor două ţări pe calea capitalismului şi favorizată de situaţia politică europeană creată în urma Războiului Crimeii (1853-1856) şi a Congresului (Tratatului) de la Paris (1856).

Ea este expresia voinţei poporului român concretizată în votul Adunărilor ad-hoc din 1857, care aveau să aleagă pe viitorii domni.

Adunarea electivă din Moldova a ales, la Iaşi, ca domn al ţării la 5/17 ianuarie 1859 pe candidatul Partidei Naţionale, colonelul Alexandru Ioan Cuza. La 24 ianuarie/5 februarie 1859, sub presiunea maselor populare din Bucureşti, Adunarea electivă din Ţara Românească a ales tot pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor şi al Ţării Româneşti.

Palatul Cuza de la Ruginoasa, jud. Iași
Palatul Cuza de la Ruginoasa, jud. Iași, Sursa: aici

Unirea s-a înfăptuit prin alegerea aceluiaşi domnitor în ambele Principate. Dubla alegere a lui Cuza a fost urmată de o campanie politică susţinută, dusă în scopul recunoaşterii ei. Sub conducerea lui Cuza, în ianuarie 1862, s-a înfăptuit unitatea constituţională şi administrativă, Moldova şi Ţara Românească formând un stat unitar sub numele de România, cu o singură adunare şi un singur guvern.

Unirea Moldovei cu Ţara Românească a avut un larg ecou în Transilvania, românii de aici legându-şi speranţele de eliberare naţională de existenţa statului român. Unirea din 1859 – rod al luptei duse de masele populare, de cărturarii patrioţi ai timpului, eveniment privit cu simpatie de opinia publică internaţională înaintată – a marcat un moment istoric de importanţă crucială în viaţa poporului român, constituind o premisă pentru unirea cea mare de la 1 Decembrie 1918, cand s-a încheiat îndelungatul proces legic de formare a statului naţional unitar român.