Salina Praid – distracţie şi tratament

praidE cert că România îşi are frumuseţile ei, pentru cei care ştiu să le descopere, iar Salina Praid reprezintă unul dintre acele locuri în care turismul este de mare anvergură. Dacă Salina Trotuş din Târgu Ocna îmbină utilul cu plăcutul, acelaşi lucru se întâmplă şi în Salina Praid din judeţul Harghita – o zonă în care subterestrul palpită de distracţie şi voie bună.

Într-un spaţiu inedit, sănătatea se îmbină armonios cu relaxarea. Parcul de aventură (Club Aventura), primul de acest gen care îmbină traseele cu elemente între stâlpi de până la 15 metri înălțime și traseele pe stâncă de sare şi în care îşi pot testa curajul şi abilităţile atât cei mari, cât şi cei mici, locurile de joacă pentru copii, restaurantele cu acces la internet, biblioteca şi o biserică de lemn sunt punctele turistice de maximă importanţă în cadrul acestei saline. De subliniat este faptul că biserica este disponibilă spre oficierea slujbelor pentru toate confesiunile, iar restaurantul, la rândul său, cu o capacitate de 300 de persoane, poate găzdui evenimente de ordin personal. În plus, lângă acesta se află amenajată o cramă tradiţională.

Turiştii pasionaţi de istorie sunt invitaţi să descopere trecutul salinei în micul muzeu amenajat în interiorul bazei de agrement. O călătorie în timpul apus, pe baza fotografiilor vechi şi a uneltelor utilizate odinioară pentru extracţia sării, aceştia pot descoperi evoluţia de la vechea mină de sare la unul dintre fermecătoarele locuri turistice căutate în România. De altfel, geologul salinei, Istvan Horvath, a adunat şi a concentrat informaţiile adunate într-o carte care expune istoria mineritului la Salina Praid.

Datele istorice plasează formarea acestor zăcăminte de sare în urmă cu 13,5 milioane de ani, într-o mare cu adâncime redusă și sub influenţa unui climat tropical, acest etaj geologic corespunzând miocenului mediu. Stratul de sare ce se întinde în subsolul întregii Transilvanii are o grosime medie de 400 m. Care este explicaţia ştiinţifică a apariţiei salinei? Logica rezidă în aceea că straturile groase de sedimente depuse ulterior au presat cu o greutate imensă acest strat maleabil și plastic de sare. Astfel, în zonele mai slabe ale scoarţei terestre de la marginea Transilvaniei acesta s-a ridicat sub forma unor ciuperci cu înălțimi de peste 1.000 m, ajungând în unele zone până la suprafața pământului. Corpul de sare format la Praid are în plan orizontal o formă ușor elipsoidală, cu diametrele de 1,2 şi 1,4 km, iar pe baza sondelor de explorare se apreciază că are o adâncime de aproximativ 2,6-2,8 km. Aşa se face că această salină devine cel mai mare corp diapirogen de sare gemă din țara noastră.

Deşi documentele atestă mina din Praid din anul 1200, se presupune că exploatările s-au produs încă din vremea romanilor. Aceştia lucrau doar la suprafaţă, la o adâncime de maximum 12-15 m, formând gropi patrulatere, sarea putând extrasă ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat. Astfel se explică şi faptul că excavațiile părăsite au devenit lacuri. Totuşi, dezvoltarea procesului de exploatare se produce din anul 1762, când, sub conducerea inginerului austriac Johann Frendl, în partea sud-vestică a Dealului Sării, s-a deschis Mina Iosif, în formă de clopot. Sarea extrasă a fost legată în piei de bivol şi trasă la suprafaţă de crivacul cu cai.

Baza de tratament a salinei a fost deschisă în anul 1980. Extragerile de sare au determinat apariţia unor goluri subterane de mari dimensiuni, unde s-a individualizat un microclimat de salină, cu temperaturi relativ constante (14-16 C), umiditate scăzută (66-70%) și presiune atmosferică mai mare decât la suprafața terestră. Întrucât aerul este puternic ionizat, el se dovedeşte a fi deosebit de benefic pentru tratarea afecţiunilor respiratorii (boli astmatice, bronşitice şi alergice).

Aflată la o adâncime de 120 m, Salina Praid constituie astfel un spaţiu subteran cu valenţe speleo- şi climato-terapeutice eficiente, dar şi o admirabilă zonă de refacere a echilibrului sufletesc și a tonusului sistemului nervos vegetativ. Ea şi-a consolidat de-a lungul timpului un înalt prestigiu datorat atât efectelor curative asupra organismului, cât şi frumuseţii deosebite, ce atrage vizitatori din întreaga Europă. Aşa se face că vara, în căutarea, unui loc de binecuvântată răcoare, turiştii animă acest loc minunat din inima pământului, coborând cu autobuzul aproape un kilometru și jumătate în căutarea relaxării şi a sănătăţii.

Adelina-Mihaela Poenaru