Lucian Blaga
1895-1961, n. satul Lancram, Judetul Alba, poet, dramaturg, filosof si eseist roman. Academician, prof. univ. de filosofia culturii la Cluj-Napoca.Initial expresionista, cultivand vitalismul dionisiac, de esenta nietzscheana ("Poemele luminii", "Pasii profetului"), lirica sa deschisa miracolelor lumii este strabatuta de nazuinta si deznadejdea cunoasterii, de setea de transecent, de sentimentul dorului si obsesia mortii ("In marea trecere", "Lauda somnului", "La curtile dorului"). Ultimul sau volum ("Poezii") celebreaza simbolurile germinatiei, devenirea cosmica, dragostea.
Ca dramaturg cultiva dimensiunea mitica de natura constructiva ("Zamolxe", "Tulburarea apelor", "Mesterul Manole") sau implicatia freudista ("Daria" si "Fapta").
Lucrarea autobiografica ("Hronicul si cantecul varstelor") urmareste formarea personalitatii sale intelectuale. Culegeri de aforisme. Traduceri din literatura universala (Goethe, Lessing, Holderlin). Ca ganditor este creatorul unui sistem filosofic original, care, avand ca nucleu ideea de mister, apeleaza in teoria cunoasterii la o metoda dogmatic-agnostica ("Trilogia cunoasterii"), iar in explicarea creatiei culturale la factorii inconstienti ("Trilogia culturii"). In ultimele sale lucrari ("Experimentul si spiritul matematic", "Despre constiinta filosofica") Blaga a dezvoltat unele idei epistemologice, apropiate de o intelegere rationalista si dialectica a stiintei. Conceptia sa estetica ("Trilogia valorilor") contine informatii fine privind autonomia relativa a artei, corespondentele stilistice ale valorilor estetice cu celelalte valori in cadrul unei culturi, procesul de creatie etc.