Denumirea teritoriului locuit in antichitate de populatia geto- daca, corespunzand aproximativ teritoriului locuit apoi de romani.
Dromichete (300 i.Hr.)
Getii erau organizati in puternice uniuni de triburi raspandite pe intreg spatiul Carpato-Dunarean. Acestia opun rezistenta lui Al. cel Mare in 335 i.Hr.. Condusi de Dromichete, obtin victorii asupra suveran de suveranul macedon Lisimah. Alt conducator, Oroles, lupta impotriva bastarnilor din nordul Carpatilor rasariteni.In sec. I i.e.n., pe teritoriul Daciei, ia fiinta statul centralizat al geto-dacilor, faurit de Burebista. Pe plan intern, Burebista a dus o politica de dezvoltare socio-economica, precum si politica (consolidarea formatiunilor getice din Muntenia, Moldova, Transilvania). Pe plan extern, Burebista a dus o politica activa (razboaie impotriva celtilor etc.), ridicand Dacia la rangul de mare putere militara. Din cauza primejdiei ofensivei romane, Burebista a ridicat centre fortificate si a refacut altele mai vechi (Zimnicea, Deva, Tilisca etc.), dar nucleul statului era in Muntii Orastiei. Multe cetati aveau si rol religios, centrul religios principal fiind pe muntele Kogaionon, unde azi se afla ruinele sanctuarelor de la Sarmizegetusa. Burebista a fost inlaturat de la tron de nobilime, prin violenta (44 i.Hr.), vasta sa stapanire destramandu-se temporar.
Au urmat la tron Comosicus, Scorillo si Duras-Diurpaneus (in statul dac intracarpatic, cu centrul in Muntii Orastiei). In celelalte zone, au fost formatiuni politice conduse de Cotiso (Banat), Coson, Dicomes (Muntenia, Moldova), Rholex, Dapyx si Zyroxes (Dobrogea). Timp de un secol, dacii au luptat impotriva expansiunii romane, dar romanii au cucerit Dobrogea.
La sf. sec 1 d.Hr., Decebal a unit cele mai puternice triburi dacice, formand un stat puternic. In timpul sau, Dacia a cunoscut maxima dezvoltare economica, politica si militara. Strateg talentat si diplomat iscusit, Decebal a organizat dese atacuri impotriva romanilor in S Dunarii, agravand conflictele cu Imperiul Roman si declansand razboaiele din vremea lui Domitian si Traian.
Desi la inceput au invins, au fost ulterior infranti in cele doua razboaie daco-romane (101-102 d.Hr. si 105-106 d.Hr. (vezi Tapae!)). Statul dac a fost transormat in provincia romana Dacia (Transilvania (fara coltul de SE), vestul Olteniei si Banat). Restul (estul din Oltenia, sudul Moldovei, SE Transilvaniei, Muntenia) au fost anexate prov. romane Moesia Inferior. Primul guvernator al Daciei a fost Decimius Terentius Scaurianus, in timpul guvernarii caruia s-a intemeiat si primul oras din Dacia romana, capitala provinciei, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica, careia ulterior i se va adauga si vechea denumire de Sarmizegetusa. Romanii au adus in Dacia formele de organizare administrativa tipice oranduirii sclavagiste, civilizatia si cultura lor superioara, astfel incat, in cei 165 de ani cat a durat stapanirea Romei la nordul Dunarii, istoria noii provincii s-a impletit strans cu cea a Imperiului Roman. In epoca romana, Dacia a cunoscut o deosebita dezvoltare economica si culturala. Au inflorit mestesugurile, agricultura, mineritul, constructiile; s-au construit drumuri, iar circulatia marfurilor s-a intensificat. S-au dezvoltat artele si s-a extins folosirea scrisului. Au fost intemeiate o serie de orase noi (unele pe locul vechilor asezari dacice), dintre care Napoca, Apulum, Drobeta, Dierna, Ampelum, Ulpia Traiana, Romula, Porolissum, Potaissa, Tibiscum, Tropaeum Traiani au primit rangul de municipium si colonia.
Criza Imperiului Roman din sec. 3 a avut aceleasi forme de manifestare si in Dacia. Pentru a face fata repetatelor atacuri ale populatiilor barbare, care devastau provincia, Imperiul Roman a fost in cele din urma nevoit, spre a intari cu trupe linia Dunarii, sa-si retraga din Dacia armata si administratia. Astfel, in 271 d.Hr., Aurelian a creat la sudul Dunarii o provincie noua, cu acelasi nume.
Vietuind in strans contact cu colonistii, Dacii s-au romanizat. Populatia daco-romana de limba latina, rezultata din coexistenta autohtonilor cu colonistii romani, a ramas pe loc si dupa retragerea aureliana, legaturile economice, spirituale si chiar politice cu Imperiul Roman ramanand neintrerupte. Cand in sec. 4 d.Hr., crestinismul a devenit religie oficiala a Imperiului Roman, misionarii crestini au gasit adepti si in Dacia, consolidand romanitatea nord-dunareana. Populatia daco-romana, pastrand traditiile civilizatiei romane superioare, a iesit invingatoare din confruntarea cu numeroasele populatii care au strabatut in sec. 3-10 aceste teritorii, constituind componenta fundamentala in procesul de etnogeneza a poporului roman.