Cultura romana

Generalitati

Muzeul National de Arta

Pomelnicul de la Ostrov

Doua curente

Inca de la primele forme de organizare de stat din secolul 18, cultura si civilizatia romana a cunoscut doua curente coexistente, care au alternat ori s-au intrepatruns: unul european si altul oriental. Relatia dintre ele a depins de regiune, de domeniul cultural specific (arhitectura este sfera de coexistenta si confluenta a ambelor curente, in timp ce pictura legata mai mult de canoanele religioase, s-a integrat in traditia bizantina), de epoca (in Moldova si Valahia domnia fanariota a fost o perioada de influenta orientala maxima, simtita mai ales in orase, in timp ce civilizatia si-a pastrat formele traditionale).

Walahia

In 1508 domnitorul Radu cel Mare din Tara Romaneasca a ordonat preotului Macarie de a tipari o carte de rugaciuni. Aceasta a fost prima carte tiparita in slavona pe teritoriul romanesc. Limba romana a fost adoptata mai tarziu in literatura scrisa, prima care fiind tiparita in 1544. In biserici si cancelarii scrisul in slavona a rezistat pana spre sfarsitul secolului 17.

Manastirea Neamt

Relatia cu folclorul

O alta trasatura a culturii romanesti este relatia speciala dintre Folclorul romanesc si Literatura romana iluminista, determinata de doi factori. Primul, caracterul rural al comunitatilor romanesti a intiparit o neobisnuita vitalitate culturii populare. A doua, pana in secolul 18, cultura educata era compusa in principal din lucrari istorice, juridice, morale si religioase si s-a dezvoltata in jurul curtilor domnesti si boieresti, ca si in manastiri.

Dimitrie Cantemir

O personalitate deosebita a fost domnitorul Dimitrie Cantemir (1673-1723), membru al Academiei din Berlin, a carui lucrari despre Imperiul Otoman si-au castigat faima mondiala. Creatiile folclorice (binecunoscuta in acest sens este Miorita, o balada simbolica despre supunerea in fata sortii a romanilor) erau atat surse de inspiratie pentru creatorii culti cat si un model structural. Intr-o politica istorica plina de salturi, cele mai dinamice epoci din punct de vedere cultural au fost cele caracterizate de stabilitate cand treptele erau atinse sau chiar unele sarite, cand s-a observat o sincronizare cu cultura europeana contemporana. Acest lucru sta marturie pentru anii de dinaintea si de dupa abolirea domniilor fanariote cand, intr-un context istoric favorabil, romanii au ales modul de viata vestic, in special cel francez, lucru urmarit constant si cu un ritm fantastic de rapid.

Sec. XVIII-XIX

Membrii Societatii Academice

Incepand cu sfarsitul secolului 18 si inceputul secolului 19, elita culturala din Principatele Romane, a studiat in Paris si franceza a devenit (si a ramas asa pana in regimul comunist) o limba foarte comuna. Rolul de modelator al culturii franceze (in special in domeniul idealului politic, administratie si legislatie) a fost paralel, incepand cu mijlocul secolului 19 pana in timpul primului razboi mondial, cu cultura germana, in particular in Moldova, unde erau multi intelectuali care au studiat la Berlin. In Transilvania si Banat, domnia habsburgica si prezenta sasilor si a svabilor in comunitatile locale a avut un rol important si constant in relatia cu lumea germana si nu numai la nivel cultural - principalele centre de educatie a elitei transilvanene erau Viena si Roma - dar si in viata de toate zilele. Influenta spatiului german s-a simtit in special in stiintele umane (poezie, filozofie, logica, filologie) si tehnice.

Inceputul secolului XX

Mihai Eminescu

Perioada de schimbari radicale si modernizare a culturii romanesti coincide cu perioda de creare a statului national, unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, in 1958. Identitatea nationala a fost astfel definita in relatia cu modelul european. Mai tarziu, cele cateva decade de pace din perioada interbelica, dupa definitivarea unirii romanilor din 1918, au fost dedicate sincronizarii cu cultura europeana.

Constantin Brancusi

In ambele procese, nelipsite de polemici, de confruntari intre conservatori si avocatii progresului, asimilarea culturii occidentale si capitalizarea traditiilor locale s-au dovedit a fi foarte benefice. Rezultatul a fost aparitia in literatura romana a celor mai mari clasici: Mihai Eminescu (1850-1889), Ion Luca Caragiale (1852-1012) si Ion Creanga (1837-1889). In perioada interbelica, cel mai graitor exemplu in acest sens este Constantin Brancusi (1876-1957), inovator al cuvantului sculptura prin imersiune in sursele primordiale a creatiei folclorice. Viata culturala interbelica a fost plina de efervescenta. Personalitatea covarsitoare a istoricului Nicolae Iorga (1871-1940) a adus in dezbatere europeana atat istoriografia romana cat si istoria romanilor.

Nicolae Iorga

Definind identitatea colectiva prin relatia dintre traditional si curentele vest europene a fost un subiect fierbinte. Dezbaterile si polemicile au fost insotite de nume de renume ca Nae Ionescu (1890-1940), Mircea Vulcanescu (1904-1952) si Lucian Blaga (1895-1961) care a insistat pe componenta traditionala, si altii, ca Eugen Lovinescu (1881-1943) care a militat pentru abordarea europeana.

Perioada comunista

Lucian Blaga

Dupa instaurarea comunismului liberatatea de creatie a fost constant restransa prin forme diferind in functie de etape: in incercarea de a construi noua identitate culturala pe bazele realismului socialist si a da legitimitate noii oranduiri prin rejectarea valorilor traditionale (perioda de sovietizare); relaxarea dogmatismului si a controlului ideologic in anii 60; presiunea de a impune un nationalism fatis in timpul celor doua decade de dictatura ceausista. Atitudinea puterii fata de omul de cultura a variat de a lungul timpului de la purificari si interdictii (la nivel de masa in anii 50) de a fi prinsi in capcana privilegiilor.

Academia Romana

Ruptura dintre cultura oficiala si ce adevarata s-a marit in timpul dominatiei comuniste. Pe de o parte, impotriva intentiilor autoritatilor, au fost realizate lucrari de valoare ca un domeniu al adevarurilor morale si a adevaratul om de cultura a format obiectul culturii adevarate. Pe de alta parte, sloganurile diseminate la nivel national prin formele oficiale de cultura a ajutat la raspandirea unor viziuni simpliste, a pseudo-adevarurilor printre unele categorii sociale. Tensiunea dintre aceste doua directii exista inca si poate fi perceputa la nivelul societatii ca un intreg.

Izvorul, de Ion Georgescu

Diaspora

O alta consecinta a atitudinii comuniste fata de elite, in general, a fost aparitia, pentru prima data in Istoria Romaniei, a unei diaspore adevarate incluzand mari personalitati a vietii stiintifice si culturale: George Emil Palade, premiul nobel in biologie (vezi Biologi romani!); filozoful Stefan Lupascu; Mircea Eliade (1907-1986), renumitul istoric al religiilor; Eugen Ionescu (1909-1994), dramaturg al absurdului; Emil Cioran (1911-1996), "cel mai mare maestru al stilului in scrisul francez dupa Pascal"; Vintila Horia (1915-1992), un romancier care a pastrat spatiul romanesc a o constanta in lucrarile sale.

Emil Cioran

Specific dominatiei comuniste in Romania a fost permanenta repudiere a membrilor diasporei, etichetati ca tradatori de tara. Astfel nici Mircea Eliade, nici Eugen Ionescu sau Emil Cioran, a caror lucrari s-au publicat in tara numai sporadic dupa 1960, nu si- au mai vazut locurile de nastere.

Mircea Eliade

Numai dupa Revolutia din Decembrie 1989, procesul de recastigare a valorilor diasporei si de reintegrare a personalitatilor acestei in cultura tarii a putut fi inceput, un proces marcat la randul lui de tensiuni si neintelegeri. Caderea comunismului in 1989 a stimulat lumea culturala, dar trecerea la economia de piata si rigorile perioadei de tranzitie o pun fata in fata cu experiente dure.

Libertatea

Pe de o parte, eliminarea controlului politic al statului a adus mult visata libertate de creatie, dar odata cu aceasta cultura a incetat a fi subventionata si relatia cu societatea este guvernata de economia de piata, toate acestea stingerind o activitate culturala adecvata. Pe de alta parte, cultura, si in primul rand, Literatura romana, trebuie sa faca fata competitiei izvorate din valul de cultura importata si cu o mutare a interesului populatiei catre alte zone ale discursului public (presa, televiziune). Cautarea de noi politici culturale pare a prevala acum, dincole de tensiunea implicata de chiar problemele creatiei insasi. Vezi Muzica romaneasca, Arhitectura romaneasca, Artele plastice romanesti, Stiinta romaneasca, Cultura populara, Religia in Romania!

Domenii

• Stiinta romaneasca
• Romania
• Cultura romana
• Invatamantul romanesc
• Academia Romana
• Istoria romanilor

(C) 1997-2007 Bogdan Patrut