|
|
Bucuresti
Bucuresti
[Cuprins]
Date generale
Stema municipiului Bucuresti
Municipiu, Capitala Romaniei, 2,3 milioane locuitori, situat in
partea centrala din Campia Romana, de o parte si de alta a raului
Dambovita, alt. 70-90 m. Constituie cea mai mare aglomerare
urbana din Romania, fiind principalul centru politic si
administrativ, economic si comercial al tarii, citadela a
stiintei, Invatamantului de toate gradele, culturii si artei, nod de
convergenta rutiera, feroviara si aeriana de importanta nationala
si internationala, iar prin multimea monumentelor istorice si de
arhitectura, a asezamintelor de cult si de cultura, a monumentelor
de arta si a valorilor sale peisagistice, este cel mai mare, mai
important si mai atractiv centru turistic al Romaniei.
In Bucuresti se concentreaza peste 9% din populatia Romaniei, 13%
din numarul total al personalului muncitor, 51,2% din productia
poligrafica, 18,7% din constructiile de masini, 16,9% din industria
sticlei, portelanului si faiantei, 17,2% din industria textila,
14,2% din industria chimica, 11,5% din industria alimentara, 10,8%
din industria confectiilor.
Localizare
Piata Universitatii
Coordonatele geografice ale centrului Capitalei - marcat prin km. 0
national in Piata Sf. Gheorghe - sunt 44 grade 25' si 50" latitudine
nordica si 26 grade 4' 50" longitudine estica, ceea ce inseamna
aproximativ aceeasi asezare latidudinala cu Belgrad (Serbia), Genova
(Italia), Bordeaux (Franta), cu lacurile Huron si Michigan din nordul
SUA; apoi, spre est, cu lacul Aral(Rusia), cu sudul Mongoliei, cu
desertul Gobi si cu nordul insulei japoneze Hokkaido.
Intinzandu-se pe un intravilan de circa 160 kmp (suprafata totala
administrativa a orasului este de 228 kmp, in care se includ si
terenurile agricole, drumurile si padurile din imediata
vecinatate), orasul masoara aproximativ 22km intre extremitatea
nordica (Straulesti) si cea sudica (IMGB-Berceni), aproape 20 km
intre extremitatea vestica (Militari) si cea estica(spre satul
Caldararul).
Orasul-capitala este divizat in 6 sectoare urbane
administrative (in jurul sau este teritoriul administrativ al
judetului Ilfov, (vezi Judetul Ilfov, cu resedinta in orasul
Buftea.
Palatul Telefoanelor
Ca distante rutiere, orasul Bucuresti se afla la 425 km de Sofia,
735km de Belgrad, 885 km de Budapesta, 1140 km de Viena, 1235 km de
Varsovia, 1285 km de Atena, 1145 km de Praga, 1730 km de Berlin, 2040
km de Roma, 2460 km de Paris.
Bucurestiul in antichitate
Prezenta omului pe meleagurile bucurestene se pierde in negura
vremurilor, cercetarile arheologice scotind la lumina vestigii din
epoca pietrei cioplite (dealurile Radu Voda si Mihai Voda) - cu
150000 de ani in urma, apoi din epoca pietrei slefuite (cca.6000-1000
i.Cr. - la Dudesti, Bucurestii Noi, Giulesti,dealul Piscului etc.),
din epoca bronzului(1700-1150 i.Cr.-dealurile Radu Voda si Mihai
Voda, lacul Tei), din epoca fierului(1150-450 i.Cr. - cu numeroase
asezari: Straulesti, Bucurestii Noi, Herastrau, Baneasa, Tei,
Ciurel, Mihai Voda, Filaret etc.) cind este consemnata prezenta
triburilor traco-gete si apoi geto-dace in aria bucuresteana. Una
dintre cele mai importante si vechi asezari omenesti se considera a
fi cea de pe dealul Radu Voda (unde existenta omului a fost, se pare,
neintrerupta, incepand chiar din paleoliticul inferior), care, in
secolele IV si III i.Cr. era bine conturata si puternica, intarita
cu un sant de aparare, ceea ce i-a facut pe unii istorici sa o
considere "capitala-cetate" getica a lui Dromihete.
Hotel Continental
Desi zona bucuresteana nu a fost efectiv sub ocupatie romana,
totusi, influenta romanilor, manifestata destul de puternic si aici,
s-a materializat in forma si decoratia obiectelor ceramice, in
armele de lupta, in modelul podoabelor si tipul uneltelor, in forma
statuetelor de bronz gasite in zona lacului Tei si in inscriptia
latina de la Giulesti. Descoperirile arheologice de la
Straulesti, Fundeni si cartierul Militari dovedesc ca dupa
retragerea armatelor romane in sudul Dunarii, dupa anul 271,
locuirea Campiei Romane, si deci si a ariei bucurestene, a
continuat si s-a intensificat, principalele ocupatii ale
populatiei fiind, pe mai departe, agricultura si cresterea
animalelor, unele asezari evidentiindu-se prin activitati
mestesugaresti (Straulesti si Crangasi - cu cuptoare de ars oale - in
secolele III si IV).
Bulevardul Calea Victoriei
In mult zbuciumata perioada a migratiilor, vestigiile
arheologice probeaza nu numai o incontestabila continuitate de viata
umana in vatra bucuresteana (ca, de altfel, in intreaga Campie
Romana), ci si o rezistenta neincetata a locuitorilor autohtoni,
care-si pastreaza modul de viata si de gandire, obiceiurile si
ocupatiile traditionale, precum si elemente ale culturii geto-daco-
romane, bineinteles cu unele influente din partea popoarelor
migratoare. In perioada secolelor VI si VII, sapaturile arheologice
au pus in evidenta existenta a 17 vetre de sate, unele bine
dezvoltate, ca: Ciurel, Straulesti, Piata de Flori etc., in
locuintele carora s-au gasit boabe de mei, rasnite, unelte din
metal s.a. Ceramica acestei perioade, foarte variata, reproduce
forme mostenite din fondul geto-dac si din cel daco-roman.
Bucurestiul in Evul Mediu
Sala de marmura, Cercul Militar
Cercetarile intreprinse in cartierul Bucurestii Noi, in zona
Baneasa, in centrul Capitalei si in multe alte parti ale orasului
au dovedit, pentru secolele IX-XI, existenta unor asezari cu un
insemnat numar de locuitori, cu case construite, in general, din lemn
de stejar (prezent din belsug in padurile din jur), numarul vetrelor
de sate scoase la lumina fiind de 34 (cea mai extinsa vatra
corespunzand vechiului oras Bucuresti).
In secolele XII si XIII, desi se inregistreaza unele diminuari
ale factorilor demografici si o slabire a activitatilor de productie,
vestigiile arheologice din Piata de Flori, de la Ciurel si Floreasca
constituie marturii incontestabile ale continuitatii locuirii acestei
zone chiar in conditiile nefavorabile create de prezenta cetelor
pradalnice migratoare.
In sec. XIV, cand Tara Romaneasca apare pe harta politica a
Europei ca stat feudal - cu capitale stabilite, pe rand, la Campulung
Curtea de Arges, si Targoviste - in actuala vatra a
Bucurestilor se ridica o cetatuie, amplasata in aria Curtii Vechi, a
carei suprafata nu depasea 160mp si care se numea Cetatea Dambovitei.
Tot in acest timp, prin progresul asezarilor de aici si prin unirea
lor teritoriala, incepe sa se contureze targul, asezare dezvoltata
economic si cu evidente tendinte de urbanizare. Targul se dezvolta
din ce in ce mai mult in sec. XV, cand Vlad Tepes construieste o
cetate de patru ori mai mare decat cea anterioara, cu rol de
avanpost militar de aparare impotriva turcilor. Numele de Targul
Bucurestilor si de Cetatea Bucurestilor se transforma, destul de
repede, in Bucuresti, desingnand asezarea cu valente urbane, in plina
ascensiune, situata in zona Curtea-Veche - Piata de Flori.
H. Negoiu si Union
Vechimea Bucurestilor ca sat, ca targ sau ca asezare urbana, precum
si originea numelui constituie, inca, probleme in discutie, parerile
fiind relativ diferite. In general se admite ca orasul exista - ca
targ sau asezare urbana - in veacul XIV, in care sau langa care s-
a ridicat o cetate - Cetatea Dambovitei - atestarea sa
documentara, sub forma de Cetatea Bucurestilor, avand loc in sec. XV.
Este neindoielnic ca acesta a fiintat ca targ sau ca asezare mai
dezvoltata, cu functie de polarizare economica inainte de sec. XIV,
ceea ce explica de ce, mai tarziu, in conditiile politice si sociale
favorabile, a devenit un centru prosper, atat din punct de vedere
administrativ, cat si economic.
Prima atestare documentara
Prima atestare documentara este datata 20 septembrie 1459, intr-un
hrisov emis de Vlad Tepes in Cetatea Bucurestilor, prin care
domnitorul intarea o danie catre patru locuitori ai asezarii.
Nu este exclus, insa, dupa parerea unor istorici (printre care si
Nicolae Iorga), ca mentiunea documentara din 1368 care consemneaza
Cetatea Dambovitei ca punct unde este "sfaramata" o oaste
ungureasca, precum si mentiunea dintr-un document unguresc din
1397, care foloseste tot numele de Cetatea Dambovitei, sa se
refere la asezarea numita mai tarziu Bucuresti, dar acestea ca
opinii.
Casa de Economii si Consemnatiuni
Dupa istoricul Constantin C. Giurescu, "analiza imprejurarilor
istorice si consideratiile de ordin logic pledeaza pentru
identificarea Cetatii Dambovita din 1368 si 1396 cu Bucuresti". De
asemenea, este deosebit de interesanta, nu atat din punctul de
vedere al analizei istorice, cat mai ales din cel al imaginatiei,
bazata pe transmiteri, din generatie in generatie, harta intocmita de
D. Papazoglu, intitulata "Planul primitiv al Capitalei - 1328"
(redand situatia din 1328 dupa consideratiile autorului) si
tiparita in 1871. Aceasta harta are mentionate pe marginile sale o
lista a bisericilor cu numele fondatorilor si o lista a caselor, de la
anul 1328 la 1800.
Originea si numele orasului
Caru cu bere"
Opiniile referitoare la originea si la numele orasului sunt
numeroase si difera destul de mult, insa majoritatea se axeaza pe doua
variante principale.
Cea cu acceptiune mai larga sustine ca numele de Bucuresti ar
proveni de la un stramos numit Bucur; dupa unii, Bucur ar fi fost un
cioban ce stapanea pasunile si fanetele din zona asezarii, dupa
altii ar fi fost un negustor bogat, un boier sau chiar vlastar de
domn, care, ca stapan al locurilor de pe malurile Dambovitei, a
infiintat asezarea sau, mai precis, i-a atribuit numele sau
asezarii deja existente.
Arcul de Triumf
Este foarte posibil, am adauga noi, ca acest Bucur sa fi aparut,
intr-una din ipostazele de mai sus, mult mai tarziu in raport cu
existenta si cu conturarea unei asezari stabile si mari, care, asa
cum arata vestigiile arheologice, a existat neintrerupt, prin
suprapuneri succesive, inca din paleolitic, si ca numele de Bucur i-
a fost atribuit asezarii mult mai tarziu - asa cum, in mod frecvent,
in tara noastra, foarte multe sate si-au schimbat numele de mai
multe ori in functie de stapanul respectiv sau din diverse alte
cauze; cu timpul, Bucur s-a transformat in Bucuresti sau chiar de la
inceputul perioadei a fost Bucuresti (precum sunt numeroase sate
care se numesc Ionesti - de la Ion, Floresti - de la Florea sau
de la Florescu, Stoienesti - de la Stoian, Mircesti - de la Mircea etc.
Restaurantul "Bufetul"
A doua varianta considera ca numele de Bucuresti isi are originea
in "Helis" - cum se crede ca se numea capitala-cetate a lui Dromihete
(aflata pe aceste locuri) - care semnifica bucurie, adica "Cetatea
Bucuriei", de la care ar deriva si Bucuresti.
Dezvoltarea in primele secole
Intre anii 1476 si 1480, cetatea existenta se extinde pe o
suprafata de 900mp, iar targul isi dezvolta, dupa 1465, functia
comerciala (liantul dintre comertul central-european si cel
oriental), mestesugurile si atributiile politico-militare. De aici
inainte, majoritatea actelor domnesti va fi emisa din Bucuresti.
Teatrul National
In secolele urmatoare, functia sa de resedinta domneasca se
intareste continuu si orasul se dezvolta mult din punct de vedere
economic si social, in anul 1807 avand 3520 de pravalii, iar in 1860
peste 200 de cladiri publice. Iata cum descrie un calator strain
Bucurestii inceputului de secol XVIII: "Orasul Bucuresti e foarte
mare, palate frumoase, mitropolia e sus pe deal si clopotnita este
inalta si de piatra... sunt 37 de manastiri si peste 200 de biserici.
Pe toate ulitele si in toate curtile sunt puturi adanci; apa de ajuns,
paine, struguri, toate din belsug.".
Lacul si Palatul Mogosoaia
Epoca de inflorire culturala a orasului este legata de numele
domnitorului Constantin Brancoveanu, care, printre altele,
recladeste Palatul Voievodal, zideste biserica Sf. Gheorghe (unde
se afla mormantul sau), construieste un frumos si impresionant
palat la Mogosoaia, traseaza un drum de legatura intre Palatul
Voievodal si Palatul Mogosoaia - drum numit Podul Mogosoaiei (pentru
ca eta "podit" cu barne de stejar, azi numindu-se Calea
Victoriei), infiinteaza o tipografie si prijina direct Academia
Domneasca de la Sf. Sava.
Secolul XVIII
In sec. XVIII apar si se dezvolta manufacturile, se inmultesc
mestesugurile si se remarca o specialiare a lor, se organizeaza si se
intaresc breslele, orasul devine un centru comercial primordial in
aceasta parte a Europei. Acum se poate vorbi si de o evidenta
existenta si de o oarecare diferentiere a categoriilor sociale:
mestesugari, negustori, slujbasi in aparatul administrativ,
clerici, tarani, boieri si slujitori etc.
In 1807 erau recenzate in Bucuresti 3523 pravalii, din care 2500
in partea centrala, celelalte aflandu-se in cele 4 sectoare sau
in "mahalale".
Secolul XIX
In tot cursul sec. XIX se construieste un mare numar de
edificii publice si de case mari si impunatoare cu stil si dotari
(mai ales pe Podul Mogosoaiei), se inalta biserici in toate partile
orasului sau se refac cele existente, se executa lucrari de
alimentare cu apa, de salubritate, de "podire" si, mai tarziu, de
"impietruire" a strazilor.
Bucuresti, anul 1841
Astfel, se construieste Teatrul National (1846-1852) - distrus de
cutremurul din 1940, Palatul Academiei Romane, Universitatea etc.
Invatamantul liceal este dezvoltat prin infiintarea liceelor
Matei Basarab (1860) si Gheorghe Lazar (1864) (ambele existand ca
gimnazii in 1860, singurul liceu in acea vreme fiind Sf. Sava). In
1860, orasul avea peste 200 de cladiri publice, erau organizate mai
multe piete si existau intinse gradini publice, se extinde
iluminatul cu gaz lampant - care fusese introdus inca din 1856.
Dupa Unirea Principatelor Romane (Muntenia si Moldova) prin
actul de la 24 Ianuarie 1859, Bucurestii devin, in decembrie
1861, Capitala statului nou format, iar la 9 Mai 1877, prin
proclamarea Independentei, este de drept si de fapt Capitala Romaniei.
Activitatea economica si sociala-culturala la sfarsit de veac XIX si
inceput de veac XX ia o amploare deosebita: comertul se extinde
considerabil si se modernizeaza, in paralel cu Banca Nationala a
Romaniei, infiintata in 1880, se creeaza o adevarata retea
bancara de mare utilitate pentru intreaga economie romaneasca,
numarul marilor intreprinderi industriale ajunge, in 1893, la 115,
iluminatul cu gaz aerian inceput in 1871 este inlocuit treptat cu
iluminatul electric (1882) si isi face aparitia telefonul (1890),
tramvaiul cu cai (inaugurat in 1871) incepe sa fie inlocuit cu
tramvaiul electric, se ridica noi si impunatoare edificii publice si
rezidentiale, albia Dambovitei se rectifica si se adanceste (1880-
1883), regularizandu-se astfel cursul raului.
Iata, asadar, ca Bucurestii, pusi in evidenta de vestigiile
arheologice inca din paleolitic, se dezvolta prin continuitate in
toate epocile istorice, ajunge in sec. XV Capitala Tarii Romanesti, in
1864 Capitala Principatelor Romane, in 1877 Capitala Romaniei (dupa
cucerirea Independentei de stat in urma razboiului cu turcii), iar in
1918 Capitala Romaniei Mari. (Vezi 1 Decembrie 1918.)
Perioada interbelica
b\21.jpg@Opera romana
Perioada care urmeaza dintre cele doua razboaie mondiale, cunoscuta
si sub numele de interbelica, se inscrie ca cea mai fertila din
intreaga istorie a orasului, rolul sau administrativ este armonios
intregit de atributiile sale sociale si economice la nivel
national. Toate domeniile de activitate se dezvolta vertiginos,
orasul se modernizeaza si se extinde, numarul locuitorilor sporeste
considerabil, iar nivelul de viata inregistreaza un progres
nemaiintalnit. Apar sute de intreprinderi industriale noi, se
extind si se modernizeaza cele vechi, comertul si activitatile bancare
sunt incurajate prin acordarea de facilitati vamale si valutare etc.
Actiunile de modernizare si edificare de noi constructii si de noi
artere stradale se desfasoara intr-un ritm alert. In 1929, tramvaiele
cu cai sunt inlocuite cu cele electrice, introducandu-se, in
acelasi timp, si transportul de calatori cu autobuze.
Cel de Al doilea razboi mondial a avut urmari de o
deosebita importanta si de o evidenta semnificatie pentru
istoria orasului. Distrugerile de cladiri si de dotari
edilitare inregistrate in timpul razboiului, impactul
activitatilor din toate domeniile cu starea de razboi au marcat
substantial viata economica si social-culturala a orasului, in care
o constributie de prim ordin au avut-o si conditiile inrobitoare
puse dupa terminarea razboiului de catre "puterile aliate" (desi
Romania, dupa august 1944 si pana la sfarsitul razboiului, a
participat efectiv la razboiul antinazist).
Perioada comunista
Pentru Bucuresti, Capitala tarii, perioada totalitarista postbelica
s-a impregnat in toate domeniile de activitate, in viata tuturor
locuitorilor, orasul inregistrand, din punct de vedere fizionomic,
doua directii principale opuse: una reprezentata de demolari masive de
cladiri cu o mare rezonanta istorico-sociala-culturala sau de cartiere
intregi; alta de constructie de locuinte (in general cu un nivel de
confort scazut), de edificii social-culturale (multe din ele cu
evidente functii de propaganda si de promovare a cultului
personalitatii conducatorilor de partid), dar si de unitati
industriale importante.
Palatul Parlamentului
In aceasta perioada apar mari uzine si fabrici cum sunt:
Autobuzul (Rocar), Semanatoarea, Uzinele de Masini Electrice,
Fabrica de Confectii si Tricotaje Bucuresti, Combinatul
Poligrafic, Policolor, Fabrica de Mase Plastice Bucuresti,
Fabrica de Mobila Pipera, Fabrica de Tranzistori Baneasa etc. De
aemenea, au fost reutilate si dezvoltate vechi fabrici si uzine:
Electroaparataj, Electrocablul, Electronica, Faur (fosta Malaxa),
Fabrica de Tevi (Republica) etc.
In domeniul constructiilor social-culturale se remarca: Sala
Palatului, Sla Sporturilor Floreasca, Sala Polivalenta,
Stadionul National, Spitalul Municipal, Tei si Barzesti,
Circul, Teatrul National, precum si case de cultura,
cinematografe, piete etc.
Transporturi
World Trade Center
Cele circa 5400 de strazi insumeaza aproape 2000 km pe care exista
500 km trasee de tramvaie, 900 km trasee de autobuze si 300 km trasee
de troleibuze. Din 1979, transportul in comun de calatori a
inregistrat un mare salt calitativ, prin intrarea in functiune a
primului tronson al metroului (in lungime de 8,1 km). De atunci
si pana acum au fost construite si date in folosinta alte linii
de metrou, in prezent reteaua metroului totalizand 60 km.
Orasul dispune, tot in domeniul transporturilor, de 6 gari, 7
autogari si de doua aeroporturi civile (unul pentru cursele interne
- Baneasa, altul pentru cursele externe - Otopeni).
Centru turistic
Orasul Bucuresti este si cel mai mare centru turistic al tarii.
El dispune de numeorase, variate si valoroase obiective de interes
major, oferta sa turistica reprezentativa fiind formata dintr-un
tezaur ce oglindeste propria sa istorie, stradaniile
spiritualitatii romanesti dintotdeauna de a-si inscrie valorile in
contextul european, de care a fost atat de legata, in primul rand
prin afinitati culturale si de origine (daco-romana).
Harta Bucurestiului
Avand in vedere ca exista numeroase si variate ghiduri si
lucrari turistice referitoare la Bucuresti, care prezinta in mod
detaliat si intr-o forma atragatoare valorile turistice
bucurestene, in continuare vom enumera numai obiectivele
emblematice pentru Bucurestii zilelor noastre, acele componente
turistice de prim ordin ale unei retele de peste 600 monumente
istorice si de arhitectura, monumente de arta plastica, peste 40 de
muzee si galerii expozitionale, la care se adauga parcurile,
gradinile, complexele sportive etc.
Preturi in hotelurile bucurestene
Monumente de arhitectura si de arta plastica
Ansamblul arhitectonic Curtea Veche (Biserica Buna Vestire - sec.
XV-XVIII - ce mai veche constructie din Bucuresti;
Biserica primei Curti Domnesti);
Ansamblul arhitectonic Coltea (biserica - sec. XVV-XVIII;
spitalul Coltea - primul spital din Bucuresti - inceputul sec.
XVIII);
Ansamblul arhitectonic Antim (manastire - sec. XVIII; case
egumenesti);
Biserica Man. Antim
Ansamblul arhitectonic Sf. Gheorghe-Nou (vestigiile unui han
- sec. XVII; biserica - sec. XVIII; morminte domnesti);
Ansamblul arhitectonic Mihai Voda (vatra sacra geto-dacica;
biserica sec. XVI-XVII);
Ansamblul arhitectonic al Patriarhiei (biserica - sec. XVII,
resedinta Patrarhului;
Cladirea Parlamentului Romaniei ("Casa Poporului", construita
in timpul si din ordinul lui Nicolae Ceausescu);
Ansamblul arhitectonic Radu Voda (manastiri - sec. XVI;
biserica Bucur Ciobanul - sec. XVIII);
Ansamblul Plumbuita (biserica manastirii, acoperita cu tabla de
plumb - edificata in 1559-1577; casa domneasca - sec. XVI-XIX),
Biserica fostei manastiri Cotroceni (sec. XVII), Biserica Doamnei
(sec. XII),
Biserica Kretulescu (sec. XVIII),
Biserica Kretulescu
Biserica Baratiei (sec. XVII),
Biserica Domnita Balasa (sec. XIX),
Biserica "Domnita Balasa"
Biserica Stavropoleos (sec. XVIII),
Biserica Stavropoleus
Biserica manastirii Marcuta (sec. XVI-XIX),
Catedrala Sf. Iosif (sec. XIX),
Catedrala Sf. Iosif
Catedrala Episcopiei Armene - pe locul unei biserici din sec. XVIII
(sec. XX),
Biserica Anglicana (sec. XX),
Biserica Rusa Sf. Nicolae (sec. XX),
Biserica Rusa
Biserica Greaca (sec. XIX),
Biserica Greaca
Biserica Italiana (sec. XX),
Biserica Italiana
Biserica Doamnei (sec. XVII),
Biserica Fundenii Doamnei (sec. XVII),
Biserica Sf. Apostoli (sec. XVII),
Biserica Sf. Spiridon-Nou (sec. XVIII),
Biserica Sf. Spiridon-Vechi (sec. XVII),
Biserica Sloboziei (sec. XVII-XVIII),
Casa Banului Ghica (sec. XIX),
Casa Cantacuzino (Muzeul Muzicii Romanesti - Muzeul Enescu
(vezi George Enescu)),
Casa Lahovary (sec. XIX),
Casa Librecht (sec. XIX - Casa Universitarilor),
Casa Melik (sec. XVIII - cea mai veche casa de orasean).
Casa Romanit (sec. XIX - Muzeul Colectiilor),
Casa Soare (1914 - Rest. Bucur),
Casa Monteoru (sec. XIX - Uniunea Scriitorilor),
Casa Armatei sau Cercul Militar (1912),
Cercul Militar
Casa Dissescu (1910-1912 - Inst de Istorie a Artei),
Casa Lens-Vernescu (1820),
Casa Cretulescu (1863 - Muzeul Literaturii Romane)
(vezi Literatura romana),
Biserica Cretulescu
Casa cu Turn sau Palatul Belvedere (1814),
Palatul Regal (sec. XIX si reconstruit 1930-1937 - Muzeul de Arta),
Palatul Cotroceni (fost palat regal - azi palat prezidential),
Interior in Palatul Cotroceni
Palatul Ghica-Tei (sec. XIX - fosta resedinta domneasca, azi
restaurant),
Palatul de Justitie (1890-1895 - Tribunalului Bucurestilor),
Palatul Postelor (1894-1900 - Muzeul National de Istorie),
Palatul Primariei municipiului Bucuresti (1906-1910),
Palatul Sutu (1833-1834 - Muzeul de Istorie si Arta al
municipiului Bucuresti),
Palatul C.E.C. (1896-1900),
Palatul Bancii Nationale si al Ministerului de Finante (1883-1885),
Palatul Muzeului Taranului Roman (1912-1939),
Palatul Presei (1956),
Palatul din Piata Victoriei (1937-1938),
Ateneul Roman (1886-1888),
Ateneul roman
Institutul de Arhitectura (1912-1927),
Universitatea Bucuresti (1857-1862),
Academia Romana si Biblioteca Academiei (1890),
Cladirea Bibliotecii Centrale Universitare (1907-1910),
Palatul Banu Manta (1927-1936 - Primaria sectorului 1),
Cladirea Restaurantului "Carul cu Bere" (1878),
Hanul lui Manuc (1808 - restaurant),
Cladirea Bufetul (1894 - Rest. Doina),
Teatrul National (1967-1970),
Hotelul Intercontinental (1970),
H Intercontinental si Teatrul National
Opera Romana (1953),
Statuia lui Enescu, Opera Romana
Circul (1960-1961),
Sala Polivalenta,
Pavilionul Central al Complexului expozitional din Piata Presei,
Palatul Parlamentului (Casa Poporului) etc.
Parlamentul Romaniei
Interior in Parlament
Domenii
(C) 1997-2007 Bogdan Patrut
|
