Poate sau nu doctorul să raporteze cazul de violenţă domestică?

Din păcate, studiile demonstrează că în societatea actuală există un număr îngrijorător de cazuri de violenţă domestică, iar în scopul diminuării acestor abuzuri se naşte întrebarea dacă doctorii care se izbesc de astfel de cazuri ar trebui să raporteze autorităţilor.

Medicii au, conform eticii profesiei pe care o exercită, o datorie morală, socială şi legală faţă de ajutorul pe care trebuie să-l acorde semenilor. De aceea, cele mai multe opinii suştin că aceştia sunt îndreptăţiţi de a aduce la cunoştinţa oamenilor legii situaţiile cunoscute de violenţă conjugală. Ei au datoria de a raporta imediat ce constată existenţa unui astfel de fenomen grav.

Există numeroase situaţii în care partenerul agresat nu are acces în afara căminului conjugal, iar singura persoană cu care acesta poate intra în contact este doctorul. Cel care recurge la violenţă în cadrul cuplului încearcă întotdeauna să mascheze acest fapt faţă de societate şi interzice adesea partenerului să părăsească domiciliul familial. Numai în cazuri de extremă urgenţă agresorul cere ajutorul doctorului, sub pretextul unui imperativ medical de altă natură, ceea ce constituie, pentru victimă, singura oportunitate de a cere ajutorul sperat.

Prin depunerea jurământului lui Hipocrat, ce prevede codul etic în virtutea căruia trebuie să se exercite această profesie, se impune necesitatea ca doctorii să depună toate eforturile posibile pentru a proteja sănătatea pacientului. Violenţa domestică constituie o situaţie care periclitează starea de sănătate a celui supus agresiunii şi de aceea unii consideră că lipsa de acţiune din partea doctorului, ce omite să ajute legal pacientul, reprezintă o încălcare a principiului primordial al medicinei. Violenţa poate căpăta forme acute, provocând uneori decesul, de aceea iniţiativa medicului de a stopa aceste cazuri este deosebit de importantă.

Fiind un fenomen extrem de răspândit, violenţa conjugală trebuie combătută prin exploatarea tuturor factorilor ce pot contribui pozitiv. Astfel, doctorii sunt unele dintre persoanele care deţin cel mai înalt grad de implicare în asemenea situaţii şi faţă de care victimile îşi mărturisesc adesea suferinţa. Acestea din urmă, pe măsură ce sunt supuse tot mai frecvent abuzului, au tendinţa de a se conforma situaţiei – fie din teamă faţă de partener, fie din dezvoltarea unui sentiment de dependenţă faţă de acesta.

Abordând însă această problematică dintr-un alt punct de vedere, constatăm că doctorii se izbesc adesea de situaţii care opun datoriile profesiei faţă de cele cetăţeneşti. Un astfel de caz îl presupune principiul de păstrare a confidenţialităţii pe care medicul trebuie să-l respecte în relaţia cu pacienţii săi. Erodarea acestei confidenţialităţi diminuează calitatea procesului medical, iar pacientul poate să aibă impresia invadării intimităţii, chiar în situaţii grave precum violenţa domestică.

Pe lângă acestea, odată ce doctorul anunţă autorităţile despre un caz de violenţă conjugală, prima intervenţie a acestora poate eşua, în sensul că agresorul nu este întodeauna înlăturat de lângă victimă. Aceasta din urmă poate să nu aibă curajul de a confirma oficial cele mărturisite medicului sau nu există suficiente dovezi de arestare a partenerului violent. Astfel, deşi intenţia medicului este una bună, de a ajuta, gestul său poate înrăutăţi situaţia pentru victima brutalităţii conjugale. Prin urmare, agresorul se poate răzbuna crunt asupra partenerului, iar acesta este dezvoltă un nou nivel de teamă, ce-i inhibă indrăzneala de a mai cere ajutor legal. Ba mai mult, el devine neîncrezător în doctorul care, în percepţia sa, nu a acţionat conform intereselor lui.

Pierderea contactului cu victima determină îngreunarea procesului de descoperire a cazurilor de violenţă domestică şi implicit de stopare a acestui fenomen. Astfel, o alternativă plauzibilă ar fi aceea ca doctorii să convingă victimele unor astfel de abuzuri să constateze singure autorităţile, pentru ca acestea să exercite în parametrii legali pedepsirea vinovatului.

Adelina-Mihaela Poenaru

Articole înrudite:

Căsătoria interetnică sau interreligioasă Divorţul – o soluţie? Rețeta livezii de meri sau a copiilor crescuți frumos Mihaela Peţeanu – devotament şi profesionalism Tații noștri – eroii noștri Tata – scutul meu de apărare Cândva… Despre greșeală și puterea de a ierta Femeia învinge totul, apoi plânge Părinții noștri – îngerii blânzi cărora le vom rămâne veșnic datori 25 noiembrie – Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeii Unde suntem noi, cei de altadata? Mustul – să retrăim melancolia dulce a tinereţilor noastre… 7 octombrie – Ziua Internațională a Muncii Decente