Nisipurile de Aur – soarele la el acasă

Dis de dimineaţă soarele vesel ne-a zâmbit în fereastră, trimiţându-ne câteva raze jucăuşe. Pentru că ne-a plăcut să fim trezite de alintul mângâierii lui, am decis să urmăm soarele până la el acasă: aşa am ajuns la Nisipurile de Aur, vestita plajă bulgărească.

11846140_1610563749198278_1253745306_n

Iată-ne acum scăldându-ne într-o baie de lumină sclipitoare. Marea străluceşte sub puterea razelor, iar trupurile noastre se rumenesc treptat, răcorite de atingerea unei brize energice. O şuvită de păr bălaie îmi dansează pe frunte, iar eu o potolesc leneş sub pălărie. În aer se simte parfum de vară, de viaţă, de calm şi bunăstare.

Privind în dreapta văd marea ce se uneşte cu cerul în departarea orizontului, bucurând cu valurile ei nişte copii care plutesc cu colacul. Pe nisip nu e aur, dar zac nişte şezlonguri aurite, la care nu poţi ajunge decât cu „punguţa de galbeni”. Ele despart de mare hotelul Admiral, o construcţie impunătoare ce priveşte mândră spre întinderea de apă, prin zecile de ferestre ce-i încadrează zidurile. Oameni cu stil se relaxează sub umbrele exotice, iar trupuri ciocolatii îşi fac loc printre şezlonguri, lăsându-se admirate de ochii privitorilor. Nişte piese de club se aud în boxe, atrăgând atenţia spre un bar ce-şi etalează băuturile pe un raft mare. Un cocktail într-un pahar cu gheaţă stinge setea şi răcoreşte simţurile, făcând viaţa şi mai dulce.

11824079_1610572455864074_693904247_n (1)

Închid ochii şi cad în visare. Acum e despre mine, despre linişte, despre gândurile mele. Acum nu le dau voie problemelor să mă deranjeze. Acum sunt eu şi Nisipurile de Aur … şi Claudia în dreapta mea, care se chinuie cu un articol…

Gabriela Tăbăcaru


Posted

in

by