La tot pasul, atât în România, cât și în Bulgaria, se găsesc “tarabele’’. Bineînțeles că turiștii sunt atrași de ele atât prin explozia de culori pe care o conferă,dar și prin articolele pe care le prezintă. Fiind obiectivă, trebuie să mărturisesc că în Bulgaria sunt mai puțin superficiale aceste standuri cu suveniruri. Curiozitatea ne-a împins și pe noi să ne delectăm ochii cu micile meșteșuguri, iar primul aspect pe care l-am observat a fost că aceste suveniruri diferă de la stand la stand mai ales prin originalitate. Astfel am putut găsi brățări și lănțișoare hand-made, cu nume sau diverse mesaje, brățări și lănțișoare cu pietre pentru fiecare zodie, tricouri personalizate și cu mesaje, săpci cu modele și bineînțeles magneți,căni și alte cele. La toate acestea însă se adaugă și studio-uri de tatuaje semi-permanente și micile coaforuri pentru împletituri.
  |
Ce m-a impresionat pe mine cel mai mult au fost standurile la care se făceau portrete din cărbune. Încă de când le-am văzut am fost frapată de talentul acelor oameni și de munca pe care o depuneau la umbra unui copac. Se vedea că fac totul cu pasiune. Pe chipul lor se citea clar că nu fac acest lucru pentru bani, ci din plăcere. Nu pictau acele portrete pentru oamenii care le cereau, le pictau pentru ei, pentru satisfacția și mândria lor. Pentru ei arta nu e un hobby, e un stil de viață.
O altă atracție interesantă era standul cu rochii și costume de epocă unde turiștii le puteau îmbrăca și se puteau fotografia cu ele, aceasta fiind o amintire veritabilă. Când am trecut pe lângă acel loc mă simțeam într-un film englezesc,iar domnișoarele și cavalerii parcă erau în vizită în lumea contemporană. Întotdeauna am fost o fană a hainelor de epocă, iar toate rochiile de acolo mă făceau să vreau să mă îmbrac în ele și să mă transpun într-o lume a basmelor. Dar… lipsea prințul.
De asemenea, era și un colț dedicat copiilor. Acest stand semăna cu un atelier de pictură unde copiii puteau petrece ore în șir pictând și modelând, activități care îi captează ușor. Văzând acest loc primul gând al meu a fost în trecut, la vremea când eram copil și o parte din mine ar fi vrut să fiu din nou mică. Regret că nu existau aceste lucruri când eram eu la acea vârstă fragedă. Sufletul meu de copil m-a făcut să mă opresc acolo pentru câteva clipe și tot ce puteam face era să mă imaginez eu în acel paradis al picturii.
Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că aceste “tarabe’’, cum le spunem noi, mi-au trezit anumite emoții și mă făceau să vreau să-mi petrec ore în șir privindu-le, sau chiar să cumpăr. Consider că cel mai important aspect în aceste stațiuni turistice privitoare la atragerea clienților este originalitatea și felul cum promovezi ceea ce vrei să vinzi. Ca și turist, când merg undeva, în primul rând îmi place să privesc, să analizez fiecare mărunțis în parte. Dar atunci când văd ceva ce se repetă, devine obositor. Din acest punct de vedere, Albena a fost locul unde m-am regăsit și sunt de părere că nu m-aș putea plictisi niciodată.
Claudia-Eena Lupu
Articole înrudite:
Albena – punct ochit, punct lovit!
Jurnal de călătorie şi fotografii cu Claudia şi Gabriela în Bulgaria
E week-end și la Balcic
Golful Bolata – colț de rai
Descoperind Bulgaria – prima zi în Balcic
O bijuterie – Castelul Reginei Maria şi Grădina Botanică
Oază de liniște – Expoziția de cactuși
Să o cunoaștem pe Gabriela
Puțină plajă nu strică niciodată!
Povestea Baltata
Vizită la Castelul Reginei Maria şi la Grădina Botanică din Balcic
…şi-am plecat în Bulgaria!
Nisipurile de Aur – soarele la el acasă
Mănăstirea Aladja – frumuseţe spirituală în stâncă