Bucovina îşi revarsă frumuseţile campestre covârşitoare asupra plaiurilor româneşti, scâldând tărâmurile sale în pace, farmec şi armonie. Parfumuri discrete te îmbie într-o lume distinsă, cu rezonanţe spirituale ce poartă sufletul în valuri de rugăciune, şoptite dincolo de ziduri încărcate de istorie. Mândria ţării îşi află sursa în podoabele acestei splendide regiuni, din care se înalţă calde imnuri către entitatea divină.
Înalte vibraţii religioase răzbat şi dintre zidurile Mănăstirii Voroneţ – o perlă a cultului ortodox românesc. Supranumită Capela Sixtină a Orientului, această mănăstire constituie una dintre cele mai semnificative ctitorii ale domnitorului Ştefan cel Mare, fiind printre puţinele monumente religioase ce şi-au păstrat arhitectura până în zilele noastre. Încă de la construcţia sa, 1488, lăcaşul de cult a dobândit un rol important în cultura creştină ortodoxă din Moldova medievală. Mai mult, figura emblematică a Sf. Cuvios Daniil Sihastrul, primul stareţ al mănăstirii, conferă un nou suflu spiritual vieţii monahale, amplificând nivelul practicii duhovniceşti de aici. De altfel, trupul Arhimandritului se află înmormântat în partea dreaptă a pronaosului bisericii.
Biserica acestui deosebit complex religios poartă hramul Sfântului Mucenic Gheorghe, circulând în conduita tradiţională o legendă în acest sens. Astfel, se vorbeşte că în timpul unei lupte cu turcii Ştefan cel Mare merge deznădăjduit să ceară sfatul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, fapt ce este succedat de reuşita acestuia în luptă. Drept recunoştinţă pentru ajutorul divin primit, domnitorul îşi respectă promisiunea de a ridica un lăcaş de cult Sfântului și Slăvitului Marelui Purtător de Biruință Gheorghe, orcrotitorul victoriei în bătălie.
Aşadar, biserica se înalţă pe locul unui vechi lăcaş de cult de lemn, conform unui plat trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos. Se consideră că structura de interior oglindeşte trimiteri la tradiţia bizantină şi la cea a slavilor de sud, pe când exteriorul, mai exact uşile, stâlpii şi ramele ferestrelor, manifestă anumite influenţe gotice din Europa vestică. Intrarea în biserică este pecetluită de o lespede pe care stau inscripţionate următoarele cuvinte: Eu prinţul Ştefan prin voia Domnului conducător al Moldovei fiu al prinţului Bogdan, a inceput a construi această fundaţie a Mănăstirii Voroneţ dedicată Sfântului şi Adoratului şi Marelui Martir şi Victorios Gheorghe, anul 6996 (1488, luna lui mai ziua 26, în lunea de după Pogărârea Sfîntului Duh şi terminată în acelaşi an în luna lui septembrie pe 14). În plus, în anul 1547, Metropolitul Episcop de Moldova, Grigore Roşca a adăugat bisericii un pridvor închis, arhitectura fiind vizibil subordonată decorului pictat. Astfel, zidul dinspre partea de apus este unul plin, fără nicio deschidere.
Somptuozitatea acestui lăcaş de cult rezidă, desigur, în pictura sa de o încântătoare bogăţie şi frumuseţe. O figuraţie solemnă a imaginilor teologale conferă construcţiei un vădit caracter de monumentalitate. Scenele ilustrative din Sfânta Scriptură se conturează sub dulcea şi preţioasa armonie a coloritului ce îmbracă edificiul în tonuri speciale de strălucire. Inconfundabilul albastrul metalic de Voroneţ, pentru care a devenit faimoasă mănăstirea, a ridicat lăcaşul la rangul de capodoperă de nivel mondial, această inegalabilă culoare a frescelor fiind asemuită cu roșul lui Rubens sau verdele lui Veronese.
De asemenea, măreţia şi unicitatea Mănăstirii Voroneţ se reflectă în particularitatea reprezentaţiei scenei biblice a Judecăţii de Apoi, imagine configurată frecvent în orizontul creştin. Bogăţia picturii şi compoziţia artistică de o preţioasă armonizare (tonurile aurii, verdele-închis, roșu-carmin, brun, alb, gri și negru) sporesc intensitatea dramatică a scenei şi amplifică profunzimea mesajului religios.
De remarcat este că în interiorul bisericii, în naos, se află tabloul votiv al Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, realizat în anul 1496. Reprezentat alături de doamna Maria-Voichița și moștenitorul tronului, Bogdan, acesta închină mănăstirea Mântuitorului Iisus Hristos, drept mulţumire pentru sprijinul acordat în luptă.
În partea stângă a uşii de la intrare este conturat chipul aureolat al Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, iar pe contrafort este zugrăvit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Pe primele două rânduri ale acestui ansamblu de pictură se află Acatistul Sfântului Nicolae și Acatistul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Pridvorul figurează calendarul creştin, iar deasupra uşii de la intrare în pronaos este situată încântătoarea icoană, intitulată Dulcea îmbrăţişare.
Mănăstirea Voroneţ este împrejmuită de ziduri groase, care nu au, totuşi, masivitatea celor de la Mănăstirile Putna, Moldoviţa sau Suceviţa. Străjuirea nu reprezintă însă decât simbolul unei lumi dominate de linişte şi regăsire sufletească, o oază de credinţă în care spiritul uman scapă de sub robia pacatului.
Adelina-Mihaela Poenaru
Articole înrudite:
Mănăstirea Moldoviţa
Mănăstirea Suceviţa – verde de smarald
Mănăstirea Sucevița – o poartă către Dumnezeu
Piaţa Unirii din Cluj
Locuri pe care merită să le vizitezi în România (I)
Ştefan cel Mare – apărătorul creştinătăţii
Bacău – orașul de la confluența Bistriței cu Siretul
Biserica Biertan
Biserica Sfântul Nicolae din Densuş
Cetatea Hărman
Cetatea Prejmer
Muzeul Oului din Vama – tradiţia înseamnă artă
A Wonderful Student City – Iași
Mănăstirea Sinaia – Catedrala Carpaţilor