Iubirea nu e matematică

pay-530338_640,,Iubire”, un cuvânt frumos, care ne însoțește discursul în fiecare zi, cu fiecare ocazie, nu ? Iubim părinții, iubim prietenii, iubim iubitul, iubita, iubim cerul, natura, tot ceea ce ne înconjoară, până și cardul prietenului, uneori, ne trezește simțăminte de iubire. Tot ce vedem, tot ce auzim, iubim.

Iubesc! Iubești! Iubește ! Cu toții pretindem că iubim, asta e  clar, dar câți dintre noi simt cu adevărat esența iubirii ?

Vă mai amintiți perioada de pe băncile școlii? Atunci când ne era predată o lecție nouă, începeam: definiție, clasificări, caracteristici etc. Ei, nu e de mirare că de fiecare dată încercăm să definim fiecare termen, fiecare lucru: ,,prietenia este…”, ,,adevărul este…”, ,,minciuna este…” ș.a. Hmm, cam schematizat totul, nu ? Dar, cu iubirea nu e același lucru ! Nu o poți încătușa în cuvinte standardizate, nu îi poți da o formă concretă.

În încercarea noastră de a da o formă rațională fiecărui concept, fiecărei idei, ajungem să banalizăm și să ridiculizăm. Omul, prin ființa sa este construit pentru a cerceta, pentru a întreba și pentru a înlătura misterul din orice lucru. Încercăm să avem control asupra fiecărei situații care survine în viața noastră. Dar cu sentimentele nu este același lucru. Ele, poate sunt singurele care se împotrivesc și nu se lasă dezbrăcate de mister de către raționamentul uman.

Definiția care se apropie de sensul profund al termenului poate fi schițată doar din interior spre exterior, din adâncimea lăuntrului. Iubirea cred că este singurul simțământ care nu se poate defini printr-un șir de litere așternute pe o hârtie. Iubirea se definește prin fapte.

Adesea spunem ,,Te iubesc!” Este atât de simplu, sunt doar opt litere, dar ce se află în spatele lor contează cu adevărat. Să luăm spre exemplu relația a doi îndrăgostiți. Ce înseamnă ,,te iubesc” în contextul în care ochii îți zburdă după alte trupuri suave? Ce înseamnă ,,te iubesc”, atunci când partenerul de viață este la ananghie, iar tu nici măcar nu observi, darămite să-i fii și alături. Am senzația că ,,te iubesc” a devenit o rutină, exprimăm doar forma nu și esența acestor două cuvinte.

Dacă mă întrebi pe mine, nu sunt în stare să definesc iubirea și cred că nimeni nu ar putea să o facă. Cred, însă, că iubirea e atunci când simți că evoluezi lângă ACEA persoană. Iubirea e atunci când indiferent de probleme, de greșelile pe care le faci, de momentele de slăbiciune, ACEA persoană e acolo, lângă tine, nu ca să te critice, ci ca să te ridice și să te susțină. Iubirea nu e o damă de companie, nici o contesă, nu e o prezență pasageră, nici o  formă înțepenită în forme și rigori. Iubirea adevărată apare de nicăieri, când nici nu te aștepți, dar de părăsit nu te va mai părăsi niciodată. Nu te va forța să te comporți după anumite rigori, ci te va ajuta să te cunoști pe tine însuți, să-ți deschizi sufletul și să descoperi lucruri pe care, poate nici tu nu le-ai simțit sau văzut vreodată.

Mihaela  – Ștefania Puțeanu


Posted

in

, ,

by