Merg pe stradă, îmi ridic privirea spre fiecare trecător. Fețe măcinate de poverile vieții, priviri goale, lipsite de orice licărire a speranței. Oameni gârboviți de sudoare își pleacă privirea spre pământ, nu îndrăznesc să-și ridice privirea spre cer, nu îndrăznesc să aibă dorințe, să spere. E o după-amiază mohorâtă, cerul stă să plângă peste umerii trecătorilor.
[timed-content-client show=”00:05:500″ hide=”00:20:2000″]Dacă vrei să scriem ceva frumos şi despre tine sau afacerea ta, contactează-ne aici.[/timed-content-client]
În acest peisaj, în care orice formă de aspirație este inexistentă, își face simțită prezența o privire pătrunzătoare, un trup mlădios de o castitate aparte, un zâmbet ce-mi aduce aminte de venera eminesciană. O tânără plină de speranțe, cu țeluri înalte, care vede în existența ei scopul de a se dezvolta, de a se face remarcată și de a fructifica aptitudinile pe care divinitatea i le-a hărăzit. Ilinca Mihăilă, căci despre ea este vorba, este o tânără liceană căreia i se configurează un viitor promițător. La doar 16 ani a reușit să-și conștientizeze atuurile și să-și dezvolte calități, pe care unii dintre noi fie nu le avem, fie le descoperim mult prea târziu.
Tânăra noastră, deși prea modestă, în opinia mea, reușește, printr-o gamă variată de culori să transpună fiecare simțământ, fiecare stare, fiecare gând care o încearcă. Reușește să contureze un univers palpabil al propriilor trăiri. Desenele ei sunt o reflexie a propriilor gânduri. Pornește așa cum lumea s-a creat de la mici particule de minerale, de la o idee, de la un punct pe care ulterior îl creionează mental. După ce proiecția mentală este finalizată, începe să dea viață produsului pe care mintea l-a născocit.
Rezultatul este extraordinar. Te face să meditezi, să încerci să descoperi enigma care stă la baza desenelor ei, uneori reușești, alteori ești mult prea departe de adevărata stare a picturii. Cert e că opera ei, îndrăznesc să o numesc operă, transmite, transmite o plajă de stări și îți plimbă mintea spre cele mai înalte colțuri ale creativității.
Ilinca e fascinată de anii primei jumătăți a secolului al XX-lea. Are visuri îndrăznețe. Fascinată de stilul care a caracterizat anii 20′ și anii ’50, râvnește să reînvie aceste nuanțe și să le facă cunoscute prezentului.
Deși este elevă la matematică-informatică, la unul dintre cele mai bune licee din Bacău, Ilinca reușește să împletească cu eleganță sarcinile de elev cu pasiunea sa. Este o fire comunicativă, îndrăzneață, nu are cum să dea târcoale monotonia într-o conversație cu ea. Într-o lume finită se întrezărește un talent inovator care dărâmă clișeul cum că tinerii din ziua de azi sunt mai puțin preocupați de artă, de cultura, de frumos. Viziunea sa artistică poate deveni un Big Bang al noii direcții de astăzi în rândul tinerilor.
Mihaela – Ștefania Puțeanu
Articole înrudite:
Talent sub chip de prințesă
Arta, un mod de viață: Laura Popescu
Graffiti și tânărul talent Cosmin Tofan
Paula Turnea – o sursă nesfârşită de talent
Bacău – o pată de culoare pe minunata hartă a țării noastre.
Cultura, managementul cultural şi piaţa de artă
Anca Pintilie dăruind… Cheia Raiului
„Prin muncă am dobândit talentul!”
Dany Madlen Zărnescu – artista ce pictează catrințele veșniciei
Sociologi de renume mondial
Nicolae Labiș – buzduganul unei generații
Nicolae Grigorescu – maestrul culorilor
Ion Creangă – povestitorul copilăriei noastre
Vernisaj al artei adolescentine – o frumusețe revigorantă