Herbert Spencer – un precursor al liberalismului clasic

Herbert Spencer – o personalitate complexă

imgHerbertSpencerHerbert Spencer, născut pe 27 Aprilie 1820 la Derby, East Midlands a fost filosof, biolog, antropolog și sociolog englez. Spencer a fost, fără îndoială, un evoluționist. El a dezvoltat o concepție atotcuprinzătoare asupra evoluției progresive a lumii fizice, a organismelor biologice și asupra culturii umane, inclusiv a societății. El a fost ceea ce noi numim azi un utilitarist liberal, care a scris despre evoluție înaintea lui Darwin. Ca poet, a contribuit la dezvoltarea unei game largi de subiecte, printre care etică, religie, antropologie, economie, literatură, biologie, sociologie și psihologie.

Cea mai cunoscută expresie a sa este „Supraviețuirea celui mai adaptat” , pe care a explicat-o în cartea „Principii de biologie”, unde face trimitere către selecția naturală de care omenirea are parte, prin care societatea își corectează propriile defecte.

Astfel, el consideră că „organismul social”, cum el însuși îl numește, tinde spre homeostazie, spre echilibru și stabilitate. Din punctul său de vedere, problemele sociale vor fi soluționate atunci când guvernul va lăsa societatea să funcționeze singură. El a fost un contestator susținut al guvernului. „Cel mai adaptat” se referă la cel mai bogat, cel mai puternic, la cel ce are succes. La acei ce se bucură de statutul social pe care l-au primit de la natură. Astfel, natura a selectat și a decis: „Cei neadaptați” sunt cei săraci, slabi, cei fără de succes. Ei trebuie să se descurce singuri, să își păstreze sănătatea și să acceadă la alte niveluri sociale fără ajutor.

Teoriile lui Spencer

Teoria militară și industrială pune accentul pe problemele politice ale societății din perioada sa. El distinge două tipuri de societăți: cea militară, reprezentată de cei cu un grad redus de dezvoltare socială, ce sunt disciplinați de către autoritatea statală, și societatea industrială, unde lupta pentru existență este mai umană, datorită satisfacerii crescânde a nevoilor umane, unde statul nu mai joacă un rol regulator/normativ. Astfel, oamenii se autodisciplinează în conformitate cu legile pieței. Statul are doar rolul de a garanta contracte și de a împiedica încălcarea legilor. În opinia sa, Spencer consideră statul ca fiind un dăunător al societății, ce împiedică formarea unor indivizi apți să se impună. Contestă astfel dreptul de acționar al statului, ajungând chiar să acorde potrivit punctului său de vedere dreptul acționarilor de a-și tipări propriile bancnote.

Principiul evoluției se bazează pe dezvoltarea embrionară ca prototip al dezvoltării popoarelor. El consideră că etica este una dintre cele mai importante componente ale sistemului social, adoptând astfel un punct de vedere utilitarist. În accepțiunea sa, fericirea deplină — ca scop a acțiunilor umane —ar putea fi atinsă prin maximizarea plăcerii. De asemenea, obiectul eticii îl constituie stabilirea modului în care acțiunile sunt periculoase sau benefice. Sentimentul moral judecă felul în care ar trebui să se petreacă lucrurile în lume, astfel încât plăcerea de a trăi să fie mai puternică decât durerea.

Pe parcursul vieții, Spencer a scris capodopere din diferite domenii. În 1855 a scris „Principiile psihologiei”, o carte ce explică teoria minții umane ca parte biologică a corpului. În 1862 a publicat „Primele Principii”, unde analizează diferite teorii evoluționiste din vaste domenii ale vieții.

In 1903, Spencer a fost unul dintre nominalizații la premiul Nobel pentru literatură. S-a stins din viață la vârsta de 83 de ani, la Londra.

Cristina Ioana Ungureanu