De ce e bine să trăim în prezent

„Dacă nu poți zbura, atunci fugi. Dacă nu poți fugi, atunci mergi. Dacă nu poți merge, târăște-te, dar orice ai face, asigură-te că înaintezi.” (Martin Luther King Jr.)

tara, fata, campNoi, oamenii, suntem niște visători. Gândurile noastre și visele pe care le avem ne poartă departe de lumea reală, de cine suntem noi cu adevărat, de prezent. Acestea ne poartă fie în trecut, fie în viitor și rareori staționează în clipa prezentă.

Așa suntem de mici, visăm să creștem mari, să fim și noi oameni mari, ca mama și tata. Toți credem în acel naiv ”vreau să fiu mare”, de parcă ”a fi mare” e cel mai mare ideal omenesc.

Uneori, lucrurile trebuie să ia o altă întorsătură, fie că e vorba de o despărțire, fie că e vorba de orice lucru care pur și simplu s-a terminat. Dar noi, oamenii, ne-am obișnuit atât de mult cu trecutul, încât nu vrem să-i dăm drumul și acest lucru ne îngreunează călătoria, ne încetinește pasul.

Alteori, ne concentrăm atât de mult pe planificarea viitorului, încât uităm că avem un prezent, care trebuie trăit, aici și acum. Aici apare drama umană, pentru că trecutul nu mai există, viitorul s-ar putea să nu mai vină niciodată, iar prezentul nu l-am trăit, zbuciumați fiind de alte lucruri, așa că în ritmul ăsta, nu ne trăim viețile deloc și e mare păcat.

Felul în care trăiești acum e foarte important, pentru că îți influențează implicit viitorul. De aceea, e bine să trăim acum, fără să stăm cu gândul la ziua de mâine ca fiind mai importantă decât cea de azi. E bine să lăsăm lucrurile să meargă de la sine, să nu ne pierdem printre planuri, vise și idealuri, pentru că așa încetăm să mai trăim și ne rupem de tot ce e real și prezent.

fata, camp

Consider că viața e o casă. Clipa ta de confuzie e un hol. În spatele tău e o ușă închisă – trecutul tău, iar în fața ta, e una întredeschisă – acesta e prezentul tău, iar tu stai în hol, aruncând priviri pline de incertitudine când în față, când în spate, neștiind în care cameră să intri și pe care s-o alegi ca să nu regreți apoi.

Te uiți înapoi, ai vrea să intri în camera pe care ai închis-o când ai suferit, cu speranța că de data asta “va fi altfel”. Apoi, arunci o privire spre ușa care îți stă în față și te așteaptă să intri, pentru că tu aparții acelei camere, tu aparții nu trecutului, ci prezentului.

Nu încerca naiv să deschizi ușa trecutului, pentru că acolo e totul neschimbat și nici n-o să se schimbe vreodată și veșnic te vei trezi în hol, pentru că trecutul te-a făcut să ieși din nou afară, te-a rănit iar.

Alege prezentul, intră cu încredere în camera din fața ta, pentru că ce se află în fața ta, e mult mai important decât ce se află în spatele tău. Intră fără frică, e viața ta și o să-ți aranjezi prezentul exact așa cum vrei, aici mai ai puterea de a schimba ceva, iar această ușă către prezent e doar o ușă către tine, către viața ta și ulterior, către viitorul care te așteaptă.

fata, curte, gradinaAșa că nu mai sta în hol și intră în dimensiunea prezentului tău, trăiește aici și acum, permite-ți să fii liber, izolează-te de lucrurile care te distrag de la clipa prezentă, lasă-te purtat de val, fă ceea ce te face fericit azi și acum, pentru că ieri nu mai contează, iar mâine s-ar putea să fie prea târziu. Trăiește azi, nu te complica zburând printre căile trecutului, care te fac să suferi sau printre drumurile neștiute ale viitorului, care te fac să uiți drumul înapoi către tine.

Timpul trece și nimic nu e mai prețios în viață decât timpul, așa că nu-l mai irosi, trăiește-ți prezentul. Viața e un dar minunat, dar care ni se dă  fără instrucțiuni de utilizare. Cert este că ea se petrece acum, în clipa asta  și ar fi păcat să ni se ia când nici măcar nu am apucat să o trăim…

Maria Bocicov