Cinematografia românească

Prima proiecţie

Paul Calinescu, Grigore Vasiliu-Birlic, Mihai Fotino în "Titanic Vals" (Tudor Mușatescu(
Paul Calinescu, Grigore Vasiliu-Birlic, Mihai Fotino în „Titanic Vals” (Tudor Mușatescu)

Prima proiecţie cinematografică din România a avut loc pe 27 mai 1896 prin prezentarea filmelor LumiŠre în birourile editoriale ale ziarului de limba franceză „L’Independence Roumaine” din Bucureşti; în mai 1897 au fost produse primele jurnale româneşti şi în 1912 a fost prezentat primul film artistic Independenţa României/Romania’s Independence.

Începutul cinematografiei

Începuturile producerii de filme în România se datorează unor amatori. O dezvoltare semnificativă a aut loc în anii 30 odată cu introducerea de subvenţii de stat. După cel de al doilea război mondial, industria de film a evoluat în cadrul politici culturale generale. Pe lângă controlul ideologic, suportul financiar primit din partea statului, care deţinea companiile de producţie şi distribuţie, au fost create condiţii pentru extinderea şi diversificarea producţiei de filme (în jur de 20-30 de filme erau produse anual în anii 70).

 

Perioada comunistă

Primele filme din perioada stalinistă au dovedit tradiţia slabă în producţia de filme şi aveau un mesaj ideologic, fiind în cea mai mare parte bazate pe lucrările scriitorilor români. Primul film notabil a fost realizat în 1957: Moara cu noroc, regizor Victor Iliu (1912- 1968). În 1965, Pădurea spânzuraţilor, al treilea film regizat de Liviu Ciulei (care mai taziu a trecut la teatru, începând o carieră internaţională), a fost distins cu premiul pentru cea mai bună regie la Festivalul de la Cannes. Succese notabile au fost obţinute, de asemenea, în domeniul filmelor de desene animate, fondatorul cărora a fost Ion Popescu-Gopo (care a câştigat Marele Premiu la Cannes în 1957 cu filmul Scurtă istorie). Regizorul de film Sergiu Nicolaescu a devenit foarte cunoscut prin numărul mare de filme de toate genurile care atrăgeau un număr imens de spectatori.

După 1990

După căderea comunismului, mult râvnita liberate a creaţiei nu s-a dovedit a fi chiar benefică, cum şi-ar fi dorit producătorii de film, din cauza crizei economice şi fragmentarea subvenţiilor de stat (astfel producţia de filme s-a redus la 10-15 filme pe an). Un rol deosebit în industria de film de astăzi îl au regizorii Lucian Pintilie, Mircea Danieliuc, Dan Pita (acesta a primit trofeul Leul de aur la Festivalul de film din Veneţia în 1992), Nae Caranfil, Radu Gabra s.a.

Date statistice

Competiţia cu cele mai noi filme străine a condus la apariţia deja a unei puternice reţele de distribuţie particulare care privează producţia de filme româneşti de o audienţă largă. În anii 70 şi 80 se importau în jur de 120-150 filme în fiecare an, mai ales din statele central şi est europene. Numărul de săli de cinema a crescut de la 338 în 1938, la 6.275 în anii 70 iar cel al spectatorilor a urmat o cale asemănătoare, de la 41 milioane la 198 milioane de persoane. În anii 90 numărul de săli de cinema şi locuri în sălile de cinema, ca şi numărul de filme cu performate a scăzut dramatic. Numărul de spectatori, 190-200 milioane persoane pe an, a scăzut în anii 80 la 130 milione în 1990 şi numai de 12.5 milioane în 1996.

Vezi și Arhitectura românească, Artele plastice românești, Literatura română, Cultura română!


Posted

in

, , , ,

by