Astăzi Balcicul a dat liniştea pe agitaţie, găzduind forfota înviorătoare creată de noi turişti veniţi aici pentru week-end. Plecaserăm şi noi de acasă mânate de foame şi somnoroase, căci vremea posomorâtă ne dăduse uşor planurile peste cap. Îndreptându-ne aproape mecanic spre restaurantul nostru preferat (avuseserăm timp să încercăm destule în atâtea zile de şedere), ne-am trezit cu auzul gâdilat de conversaţiile trecătorilor ce umpleau străduţele mai ieri pustii. Maşinile stateau la coadă, formând o aglomeraţie cum nu ne fusese dat să vedem până acum în Balcic.
Înviorate de atâtea chipuri noi, mergeam vesele spre Bistro Kestena, cu speranţa că, pe lângă mâncarea bună, vom avea parte şi de o posibilă companie interesantă. Dar mintea noastră somnoroasă omisese gândul că, cu atâţia turişti abia veniţi, restaurantele aveau să fie pline ochi.
Iată-ne ajunse în faţa terasei, căutând cu ochi stăruitori o masă liberă. Chiar una am şi găsit! Şi-am alergat grăbite să o ocupăm, gândindu-ne la golurile pe care le aveam în stomac. „Ce noroc, avem şi noi loc!”, i-am spus Claudiei, făcând un soi de glumă ritmată, ce semăna cu un vers dintr-o piesă cântată de noi pe drum. Dacă vă gândiţi că am cântat de foame, s-ar putea să nu fiţi chiar atat de departe de adevăr.
Ei bine, ne-am aşezat la masă, privind cu interes în jur. Mulţi tineri ca noi, veniţi în vacanţă, dădeau un aer proaspăt locului. Prin urmare, şi felurile de mâncare pe care le-am ales au menţinut aerul fresh, tineresc: calamari. Un chelner amabil ne-a luat comanda, salutându-ne în româneşte şi chinuindu-se să ne răspundă la fel în continuare, în ciuda efortului vizibil depus. Ne-a făcut să ne simţim de-ale locului, nişte clienţi doriţi şi preţuiţi de gazda lor. Şi cu muzica românească ce se aude pe fundal, chiar n-ai cum să nu te simţi ca acasă.
Uitându-ne în jur, la mesele celorlalţi, ni se opreau ochii asupra bucatelor care mai de care mai arătoase, savurând din priviri tot felul de delicii. Aşteptarea n-a fost însă grea, căci am fost cu toţii întreţinuti de un spectacol culinar ce doar la Kestena poţi vedea. Aici mâncarea se pregăteşte în faţa clientului, şi nu oricum, ci pe un ritm vioi de jazz, care abia te lasă să stai pe scaun şi să nu te ridici la dans, aclamând inventivul bucătar. El practic practic găteşte dansând. Şi uite aşa, fiindcă de ţopăit nu poţi să te apuci, scoţi fără să vrei telefonul să filmezi momentul, ca măcar să te poti lăuda pe urmă că ai mâncat în cel mai fain loc din Balcic.
Chiar şi fără spectacol, tot nu ai cum să te plictiseşti. Ba mai admiri decorul interesant, gandindu-te că ţi-ar placea să ai la fel în bucătăria ta, ba îi mai zâmbeşti unui chelner simpatic care îşi face drum până la masa ta să te mai întrebe ce pofteşti, intrând în conversaţie.
Şi uite aşa, timpul trecând pe nesimţite, vine şi comanda la care te uiţi cu ochi pofticioşi, sperând să fie la fel de gustoasă precum arată. Şi nu e la fel…, e şi mai şi!
Promptiudine, amabilitate, entertainment şi răsfăţ culinar – toate la pachet, foarte aproape de castelul reginei. Bistro Kestena e locul în care venim să mâncăm de când l-am descoperit şi în care vom mânca până plecăm din Balcic. Pentru că ne place frumosul şi-l merităm în fiecare secundă, ca nişte fete cuminţi ce suntem.
Gabriela Tăbăcaru
Articole înrudite:
Ego Pizza & Grill – un tablou cu aer vechi
O bijuterie – Castelul Reginei Maria şi Grădina Botanică
Oază de liniște – Expoziția de cactuși
Albena – punct ochit, punct lovit!
Jurnal de călătorie şi fotografii cu Claudia şi Gabriela în Bulgaria
Meșteșuguri și meșteșugari
E week-end și la Balcic
Golful Bolata – colț de rai
Descoperind Bulgaria – prima zi în Balcic
Vizită la Castelul Reginei Maria şi la Grădina Botanică din Balcic
…şi-am plecat în Bulgaria!
Puțină plajă nu strică niciodată!
Povestea Baltata
Să o cunoaștem pe Gabriela