Biserica Codlea

Începând cu secolul al XIII-lea, în orizontul spiritualitaţii evanghelice se profilează un nou lăcaş de cult, împrejmuit de fortificaţii, ceea ce-i conferă un loc de onoare pe lista monumentelor istorice ale ţării noastre, începând cu anul 2010.

Atestată documentar din anul 1265, Cetatea bisericească Codlea este plasată la intersecţia a două străzi din piaţa localităţii. Aceasta păstrează portatul de V de la o biserică din secolul al XIII-lea, cercetările arheologice nereuşind să elucideze dacă aceasta a fost construită în formă de bazilică sau de biserică sală.

Portalul, cu trei retrageri succesive şi arc pericentru, prezintă pereţi formaţi din colonete, cărora le-au fost ataşate o friză de capiteluri cu decorație de palmete și figurine umane. Secolul al XV-lea a constituit momentul în care biserica de tip romanic a fost convertită într-una de tip sală, gotică. Corul prezintă o absidă şi o boltă în leagăn cu penetrații, cu nervuri de cărămidă, aşezate în formă de plasă, ce pleacă de la console cu un colorit diversificat. Un element de valoare al edificiului este adăugat în secolul al XVIII-lea, şi anume tavanul din sala bisericii, pe suprafaţa căruia pot fi identificate 252 de panouri pictate.
Lăcaşul prezintă în partea de sud-est masivul turn clopotniţă, ai cărui pereţi, datorită modificărilor survenite de-a lungul timpului, au ajuns să măsoare 5 m în grosime. În anul 1892, turnul este configurat conform stilului pe care îl prezintă la momentul actual, respectiv stilul neogotic. După acelaşi tip arhitectural a fost realizat şi altarul, operă înălţată în anul 1904 de către Johannes Bartel din Brașov.

Sistemul de fortificaţie poligonal ce împrejmuieşte biserica a fost realizat după anul 1420, mai exact, în urma primelor cotropiri turceşti. Astfel zidul de incintă are o înălţime cuprinsă între 8 şi 10 m şi o grosime aproximativă de 2 m. De asemenea, în cadrul acestuia se remarcă goluri de tragere și aruncare, iar în partea interioară sunt prezente camere de provizii.

Orga reprezintă unul dintre cele mai valoroase instrumente din Transilvania, fapt pentru care şi în acest lăcaş vizitatorii pot identifica una, terminată în 1783 de către maestrul Prause din Silezia, decorată însă de către pictorul Oelhahn.

Perioada anilor 1828-1830 a dus la ridicarea primăriei în sudul bisericii, aceasta fiind alipită turnului clopotniţei.

Adelina-Mihaela Poenaru

Articole înrudite:

Mănăstirea Moldoviţa Biserica Biertan Biserica Sfântul Nicolae din Densuş Cetatea Hărman Cetatea Prejmer Cetatea Râşnov Mănăstirea Suceviţa – verde de smarald Un diamant divin Trecutul – o parte din noi Biserica „Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Tămăşeni – o punte între sacru şi profan Mănăstirea Sucevița – o poartă către Dumnezeu Mănăstirea Sinaia – Catedrala Carpaţilor Mănăstirile Bârsana și Săpânța-Peri – simbolul veșniciei maramureșene Catedrala Mitropolitană din Iaşi