August Strindberg – metamorfozarea insuccesului în succes

August Strindberg (n. 22 ianuarie 1849 – d. 14 mai 1912), de origine suedeză, s-a remarcat în teatrul național și în literatura universală prin maniera sa originală de a crea personaje în situații inedite. Ca dramaturg, romancier și nuvelist a încercat să împletească în scrierile sale aspectele psihologice cu elemente de naturalism, conferind literaturii o nouă construcție dramatică, care a contribuit la înfățișarea unei drame expresioniste. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea a creat o paletă variată de opere  ce i-au conferit o notaritate de nestrămutat.

Cele mai cunoscute opere ale sale sunt Tatăl (Fadren) – 1887, Domnișoara Julie (Fröken Julie) – 1888, Creditorii – 1888, Singur, Inferno – 1897, Legende – 1898, Jurnalul ocult – 1908). Ultimele patru cărți reflectă autobiografia scriitorului, care a analizat propriul destin prin prisma ideilor artistice. Lucrările sale literare profilează interesul pentru natura omului și soarta individuală în paralel cu destinul umanității.

Având un caracte puternic și rebel, nu a agreat niciodată să fie, să devină și să facă dintr-un impuls exterior. Astfel, renunță la studii și își canalizează interesul spre cariera de actor, ce se dovedește o tentativă eșuată de a pătrunde pe scena teatrului suedez. Își dedică timpul literaturii, și, deși primele sale piese nu au avut succes, Straindberg continuă să scrie, ajungând după un deceniu de la primele încercări teatrale să publice în 1877 Camera Roșie, un roman de oscilații sentimentale personale. Opera a reprezentat un real succes și a marcat începutul unei evoluții în cariera sa artistică.

În 1874, în timp ce ocupa funcția de bibliotecar la Biblioteca regală, poetul se îndrăgostește de Siri, o tânără căsătorită cu baronul Wrangel, care divorțează la scurt timp și se căsătorește cu acesta. După o căsnicie tumultoasă, ce a durat 14 ani, cei doi divorțează, iar Strindberg valorifică drama personală în creațiile sale de succes, Domnișoara Julie și Tatăl. După o perioadă celibatară, se căsătorește cu Harriet Bosse, o actriță norvegiană. Însă, nici cel de-al doilea mariaj nu va fi de bun augur, ajungându-se după trei ani la divorț.

Fiascoul vieții personale va contribui, paradoxal, la realizarea unor opere literare de succes. Deazamăgirile personale au reprezentat matricea scrierii sale originale. Se  stinge din viață la vârsta de 63 de ani, în plină glorie profesională. Operele sale au reprezentat un punct de referință în dramaturgia secolului al XX-lea, scriitori precum Sean O’Casey, Elmer Rice, Eugene O’Neill, Luigi Pirandello, și Pär Lagerkvist inspirându-se din operele sale.

Mihaela – Ștefania Puțeanu

Articole înrudite:

Domnișoara Julie Eugen Ionescu – aspecte biografice Henrik Ibsen și drama de idei Aspecte memorabile – Bernard Shaw Dramaturgi ai literaturii universale şi româneşti Charles Babbage – părintele calculatorului Thales din Milet-unul dintre cei „Șapte Înțelepți” ai Antichității Dramaturgia rusă și Anton Cehov Iancu de Hunedoara – Lumina Lumii Teatrul românesc – Marca tradiției folclorice Norbert Wiener – părintele ciberneticii Iona – un simbol, nu o individualitate Arta lui Gheorghe Zărnescu – balsam pentru suflet Artistul român care a impresionat prin forță și expresivitate. A lucrat în piatră și bronz statuile lui Ion Creangă, Mihail Sadoveanu și Nicolae Iorga